Dacă e luni e vai ÅŸi amar. E vai că duminica a trecut ÅŸi e amar că mai sunt ÅŸase zile până la următoarea duminică, dintre care cinci sunt lucrătoare.

Luni e ziua când moralul îÅŸi ia concediu... te trimite singur la serviciu. Fără pic de moral prin buzunarele salopetei te miÅŸti prin firmă ca Iona prin burta peÅŸtelui. Ce-Å£i mai dă curaj niÅ£el e să ÅŸtii că ÅŸi ceilalÅ£i fraÅ£i trec prin aceiaÅŸi suferinţă ca ÅŸi tine.

Luni... o zi bacoviană... nimic nu se leagă, parcă toate se-nnoadă. Åži păsările îÅŸi scuipă în sân de ciudă că nu le mai ies gamele. Greierii cântă fals... parcă tuÅŸesc. Ziua doarme în lanuri puturoasă. Nici pe cântar să nu te pui în zi de luni... te minte-n faţă.

Lauda ÅŸi închinarea de la bise’ a trecut, azi e truda ÅŸi întristarea. E ziua întoarcerii, coborârii de pe Muntele Schimbării la Faţă... ne-a durut faÅ£a de atâta schimbat. Ne întoarcem la colibe. Una pentru Mihai, băiatul cel mare, una pentru Mădălina ca zestre pentru nuntă... fata lu’ ticu’.

FraÅ£ii nu te sună ÅŸi nu-i suni. Trinitatea e greu de înÅ£eles lunea. Doctrinele alunecă greu ca siropul de tuse. Deschid Biblia la întâmplare... chiar la Cronici... chiar când IaebeÅ£ era pe genunchi... mă enervez ÅŸi închid. De rugăciuni iaebeÅ£iene nu ducem lipsă, suntem mulÅ£i IaebeÅ£i în diaspora. Mă retrag în „Coliba unchiului Tom” unde pe câteva scaune improvizate din butoaie vechi ÅŸi scânduri stau enoriaÅŸii cu oasele istovite aÅŸteptând să înceapă adunarea.

De la amvoane ne-a trimis în luni cu „Pacea Domnului biserica este liberă până...”. Periculos de liberă... ca Dina la Sihem.

În Rai nu va mai fi nici luni, nici marÅ£i, ci va fi o veÅŸnică duminică în care vom fi în sfârÅŸit musafiri, meseria ce ne-am dorit-o de mici. Vom fi musafirii nepoftiÅ£i, dar hăruiÅ£i ai Domnului.

În Iad va fi luni, va fi ÅŸi marÅ£i ÅŸi dacă nu suntem aici ÅŸi pocăiÅ£i de luni vom fi acolo sufleori de marÅ£i, vom sufla în smoală să nu dea în clocot.

Cred cu tărie că Cristos va reveni într-o zi de luni, când spre cer nu se mai uită nimeni ÅŸi peronul aÅŸteptării Lui e gol.

Mai deunăzi ziua de luni era zi de pensie. Venea tanti Porumbiţa şi aducea mica pensie a mamei, zi fericită care o sărbătoream cu o sticlă de suc cu aromă de fructe de pădure de la dozator. Mama se ruga luni... se ruga pentru fraţi, cartier, neamuri, fii risipitori, bolnavi, săraci. Sfinţii nu se cunosc după aureola din jurul capului, ci după uzura şi bătăturile de pe genunchi.

Cum luni reţeaua nu-i ocupată, ai toate şansele să prinzi legătura... cu cerul.

Dani Surducan