Åžedinţă. Zeci de ochi m-au pironit cu privirea. Posesorii lor..., doamne drăguÅ£e ÅŸi domni îmbrăcaÅ£i bine. Patroni sau muncitori, contabile ori croitorese, intelectuali sau nu. Tinerii lor de 18 ani au probleme. Grave. PărinÅ£ii se vaită că generaÅ£ia Emoticon nu deschide cărÅ£ile niciodată, nu le cară la ÅŸcoală. Dar vor s-ajungă ca Becali. Sau Columbeanca. Stau tot timpul cu căştile-n urechi, cu Guţă ÅŸi Salam. Umblă îmbrăcaÅ£i deÅŸuchiaÅ£i, cu pantolonii ca turecii bacilor din munÅ£i, cu părul vopsit ca drapelul Gabonului, cu sânii pe-afară... Trântesc uÅŸile în nas babacilor, nu dau locul în autobuz babelor, mârâie, râgâie, înjură la fiecare trei cuvinte, scuipă pe jos. Nu poartă uniforma de liceean, deÅŸi o iau în rucsac când pleacă de acasă! „I-a nenorocit internetul, televizorul, anturajele, dom’ profesor”! „Åži ce e de făcut? Mai au vreo ÅŸansă tinerii ăştia. Îi mai scoate cineva din inerÅ£ie?” am întrebat retoric. „Nimeni. Nu mai pot fi salvaÅ£i. Nu sunt soluÅ£ii”, a răspuns un domn mai plinuÅ£ de vreo 40 de ani, cu tricou mulat peste burtică.

Le-am spus părinÅ£ilor să privească pe fereastră. Copacii, iarba, florile, cresc în sus. Ele înving legea gravitaÅ£iei. „Cum e posibil ca atunci când totul se duce în jos, ei să crească în sus?”. Tăcere. „E legea duhului de viaţă. ViaÅ£a învinge gravitaÅ£ia. Åži inerÅ£ia. Când toÅ£i se duc în jos, eu trebuie să urc. Pentru că sunt om ÅŸi în mine e legea duhului de viaţă”. A pus-o Dumnezeu.

ViaÅ£a societăţii curge în inerÅ£ie. Moralitatea e ciobită, încrederea în semeni s-a evaporat. Uniuni consensuale, divorÅ£, inimi zdrobite. Examene căzute, eÅŸecuri în dragoste. Åžomaj. Sărăcie. Televizor, manele, prostituÅ£ie, avort. Băuturi cu multe grade de tărie, fum de Å£igară ÅŸi behăieli la ora unu noaptea. Apoi lacrimi. Ochi vineÅ£i, ÅŸi de multe ori sânge. Ojă, etnobotanice, fuste mini, prezervative, furt din buzunarele părinÅ£ilor, minciuni. Åži multe bârfe. Păruieli. Răfuieli. Uneori cu cuÅ£ite. Crime. Nedorite. Åži după toate astea, panta se termină în... iad. Pentru că inerÅ£ia e viaÅ£a fără Dumnezeu. Fără El, trăim alunecând pe pantă. Sau staÅ£ionăm. Nu vom putea niciodată să învingem singuri. Deci, privirea în sus! Se poate-nvinge inerÅ£ia... (va continua)