Eu, tolănit pe un fotoliu. Ei, strânÅŸi unu-ntr-altul pe-o canapea. Eu le vorbesc despre judecătorul stângaci Ehud ÅŸi tehnicile versate ale evreului care a ucis pe obedul împărat moabit Eglon. Ea, stă visătoare cu capul pe pieptul lui. El, îi trece pieptăn, degetele lungi prin păr. Eu, le citesc din Andrei PleÅŸu despre frumuseÅ£ea uitată a vieÅ£ii. Ei, se strâng de mână ÅŸi-ÅŸi privesc fericiÅ£i verighetele. Eu, le vorbesc despre biserică, despre un turneu de evanghelizare pentru tineri. Ei, plutesc pe aripile vântului. Pardon ale lui Cupidon. "Nicule, tu ne zideÅŸti, dar nouă tot la nuntă ne e gândul!".

I-am privit cu mare simpatie. I-am iubit mult. Am văzut în ei nerăbdarea, setea pentru unire, dorinÅ£a arzătoare de a-ÅŸi aparÅ£ine unul altuia, visul de-a fi un  întreg. Clipele până la marele eveniment li se păreau bile de mercur pe acele de ceasornic...

M-am gândit imediat că Biserica aÅŸteaptă o Nuntă. Åži nu una oarecare, ci însăşi Nunta ei. Dar pasiunea? Plăcerea? DorinÅ£a de-a-L atinge, de-a-L Å£ine de mână, de-a fi lângă El, de-a-L săruta pe Mire?

Vine Isus! E un adevăr solemn. Însă, e una din marile bucurii pierdute ale Bisericii. Azi, Mirele nu mai e aÅŸteptat ca altădată. Venirea Sa nu mai e materializată în predici, în cântări, în eseuri, în trăire... Timpul actual ÅŸterge din inimi aspectul întoarcerii Sale.

Biserica a aÅ£ipit pe scările salonului de nuntă, cu candelele fumegând plictiseală. Lipsesc rugăciunile arzătoare, lipseÅŸte dedicarea, setea după Duhul Sfânt, încrederea. Mireasa Cerului s-a îmbarcat de multe ori în avioane greÅŸite, e nemulÅ£umită, nu-ÅŸi face evaluarea corectă. E neiertătoare (dar ea a fost iertată), nu suportă pe cei ce vin în urmă, din urmă (dar ea a fost suportată). Se ocupă cu probleme mărunte. Dar, din mărunÅ£iÅŸul lumii, nu se mai vede clar măreÅ£ia cerului.

AÅŸteptăm Mirele? Fie ca îl aÅŸtepÅ£i sau nu, El va veni. Fie că-L crezi sau nu, Isus se va întoarce. Fie că vrei sau nu, într-o zi îÅŸi va lua Mireasa...

PS: La nunta celor doi prieteni de mai sus, mirele – un cireÅŸar de-al nostru, întârzia. Probleme tehnice la primărie. Mireasa, cu sufletul la gură, stătea pitită după o perdea. Am intrat cu un pastor în camera ei. “TrageÅ£i repede uÅŸa, nu vreau să mă vadă nimeni mireasă până nu vine el...”. Asta e cheia ce lipseÅŸte Miresei, PorumbiÅ£ei, Bisericii... Nu stă pregătită, frământată, sfioasă, bucuroasă, în hainele nunÅ£ii... doar pentru Mire.