Îngerii înarmaÅ£i cu mături au început curăţenia generală în multele locaÅŸuri ale Tatălui. Scutură covoarele pe ferestrele cerului mutând albul din Rai pe uliÅ£e, pe crengi, pe case, pe sufletele omenirii. Ninge lin, duios ca un mângâiat de-al mamei. Dumnezeu ne cunoaÅŸte ÅŸi numărul de la pantofi. Prin covorul de zăpadă întins ne ia mărimea la picior ÅŸi prin încercare mărimea credinÅ£ei. Prin fraÅ£ii enervanÅ£i, mofturoÅŸi ÅŸi acri ne măsoară iubirea. Prin genunchii plecaÅ£i, dependenÅ£a de El. Chiar ÅŸi o babă la volan care în zona de 50 merge cu 30 poate să fie un barometru. Păi dacă nu eÅŸti în stare să-Å£i Å£ii nervii în cuÅŸcă cu o singură persoană care merge sub limita vitezei, ce te faci cu 50 sau 100 care merg sub limita vitezei admise? Cine vrea să ajungă pastor trebuie să treacă ÅŸi testul cu baba. Să ne rugăm pentru pastorii noÅŸtri, au multe babe în faţă care-au adormit pe calea ferată.

Temperatura se măsoară în grade Celsius, cutremurul în grade pe scara Richter... iubirea de Dumnezeu se măsoară în iubirea aproapelui.

O clipă să nu uităm că iubirea va fi ultima care va stinge becul. Îngerii vor trage cu sete clopotele din miile de turle vechi din care speriate vor zbura rândunicile lovindu-se în zborul lor de aripile noastre. „Mai sus, mai sus m-aÅŸ ridica / Spre zările senine...”

Când eram copil visam să ating stelele cu mănuÅŸa de bucătărie a mamei pentru a nu mă frige. În făptuirea acestui vis am dezmembrat dormeza cu arcuri a tatei din care am sustras două arcuri cu care m-am încălÅ£at sărind ca ÅŸi cangurii prin Australia. Am abandonat visul din cauza plăcilor tectonice ce se prea dereglau sub arcurile mele. De insistam mai mult mutam România de lângă Marea Neagră ÅŸi o lipeam de Marea Mediterană ÅŸi scăpam astfel de cărat lemne cu spatele, înlocuiam noroiul de pe uliţă cu nisipul cald, îl scăpam ÅŸi pe Iliescu de influenÅ£a Moscovei ÅŸi o duceam poate mai bine. Gheorghe Funar vindea răcoritoare pe plajă sau se reprofila pe alÅ£i vecini. Atunci am pierdut ultima ÅŸansă de a deveni erou naÅ£ional.

Suntem generaÅ£ia proiectelor, liderilor. Liderul fraÅ£ilor cu mustaţă, liderul fraÅ£ilor fără. Lidera surorilor cu batic legat în faţă sau a surorilor cu panglică. Liderul de laudă ÅŸi închinare pentru trei generaÅ£ii nenăscute încă. Prea mult Å£inem ochii închiÅŸi ÅŸi mâinile pe verticală. Dacă ne limităm doar la programul super de laudă ÅŸi închinare atunci suntem „super-orbi”. Ochii creÅŸtinului trebuie să fie mereu deschiÅŸi în a căuta noi răni pentru a le pansa, noi stomacuri goale pentru a le umple, noi singurătăţi pentru a le mângâia. Mâinile să fie ÅŸi pe orizontală pentru a sprijini aproapele. Doamne ajută-ne!

Augustin spunea: „IubeÅŸte ÅŸi fă ce vrei”. Din ÅŸi în iubire numai binele ÅŸtie parola. Noi trebuie să măturăm cărarea spre Cristos cu mătura iubirii.

Petre Å¢uÅ£ea spunea că este un lucru fabulos cum o căruţă de daci au reuÅŸit să Å£ină în ÅŸah un întreg imperiu. De o căruţă de creÅŸtini nebuni pentru Cristos e nevoie, creÅŸtini ce au înÅ£eles că nu penticostalii ÅŸi baptiÅŸtii cu ale lor chinuitoare programe îÅ£i dau licenÅ£a în mântuire. Nu Biserica Neamului ÅŸi a ei vechime. EÅŸti ÅŸi sunt licenÅ£iat în mântuire atunci când iubesc pe Dumnezeu prin semeni ÅŸi pe semeni prin Dumnezeu.

Gata cu scuzele! Mântuirea-i personală ca periuÅ£a de dinÅ£i. IubeÅŸte ÅŸi fă ce vrei în 2010.

Dani Surducan