După căderea regimului comunist am fi tentaÅ£i să spunem că „proiectul omului nou” a fost abandonat. Ei bine, nu. Nu a fost abandonat. Prin mass-media care ne-a cucerit pe toÅ£i: TV, internet, ziare, panouri publicitare etc. Prin media se promovează lenevia (personajele telenovelelor nu muncesc, sunt într-o bârfă continuă), tipologia boss-ului cu putere financiară care îÅŸi permite de toate ÅŸi comandă pe cine vrea, când vrea ÅŸi cum vrea (ex: becalismul), consumerismul (consumă, consumă, consumă, totul este destinat consumului, chiar ÅŸi viaÅ£a ta – este un consumabil), hedonismul (cultivarea plăcerii), independenÅ£a relaÅ£ională (de om ÅŸi Dumnezeu), sexualitatea – ca obiectiv primordial, agresivitatea (ca modalitate de rezolvare a inconvenientelor), dezrădăcinarea etc.

Omul nou al perioadei postmoderne este invadat de ’nÅŸpemii de canale pentru a nu mai avea timp de altceva decât de ele. Å¢oapa, caricatura, nonvaloarea suferă de vedetism iar noi de grija vedetelor, de atenÅ£ia dozată cu regularitate, încremeniÅ£i în faÅ£a TV-ului.

Nu am învăţat că TV-ul nu are nici o putere să ne înnoiască mintea ÅŸi sufletul, dimpotrivă. Uităm frecvent că doar unirea cu Hristos, despre care scria tânărul Marx (la început), ne înnoieÅŸte.

Omul nou nu poate fi realizat decât de proiectantul său: Dumnezeu. CeilalÅ£i „proiectanÅ£i” nu vor obÅ£ine decât o mai mare (de)cădere a fiinÅ£ei căzute: omul. Vor avea ca rezultat fiinÅ£e hodorogite, chimvale zângănitoare ÅŸi reci.

Omul nou dorit de acelaÅŸi regizor care l-a manipulat pe Marx este individul cifru, identificat printr-un număr al cip-ului (ce are în esenţă cifra 666) ÅŸi nu printr-un nume.