ÎnÅ£eleptul Solomon spunea că nimic nu este nou sub soare. „Ce a fost va mai fi, ÅŸi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.” (Eclesiastul 1:9)

În perioada comunistă scopul central era formatarea fiinÅ£ei umane ÅŸi formarea ei după calapodul omului nou: o fiinţă umană desacralizată, sărăcită de tot ce este spiritual ÅŸi sfânt în ea, în mintea ÅŸi sufletul ei, din care să fie ÅŸters conceptul de Dumnezeu, aÅŸa cum era definit el de la omul simplu, neÅŸtiutor de (multă) carte (care avea o mai mare valoare în închinare pentru românul absolut – Petre Å¢uÅ£ea decât omul ateist, fie el ÅŸi format în mediul academic înalt) până la cel cu studii aprofundate.

Proiectat în teoria social ÅŸtiinÅ£ifică, omul trebuia golit de orice tendinţă transcendentă, de orice idee legată de Dumnezeu. Universul din perioada comunistă se dorea a fi un simplu univers mecanic cu dispoziÅ£ii ce purtau marca partidului comunist, univers care să conÅ£ină fiinÅ£e umane cu o singură concepÅ£ie despre lume ÅŸi viaţă, cea materialistă, în care Dumnezeu nu exista, eventual, decât în persoana PreÅŸedintelui Partidului Comunist. Orice tendinţă ÅŸi revoltă public exprimată ce se diferenÅ£ia de cea oficială era catalogată ca fiind nocivă poporului (cel puÅ£in aÅŸa era percepută în România), era reprimată rapid prin mijloace ÅŸi „fenomene” inumane, puÅ£in cunoscute de generaÅ£ia fast (food, car, relation). Cel mai dramatic a fost aÅŸa numitul „fenomen PiteÅŸti”, „regele” terorii comuniste, un spaÅ£iu destinat detenÅ£iei ÅŸi „reeducării” persoanelor ce se diferenÅ£iau de gândirea nivelată a majorităţii. Cred că acest loc al chinurilor provocate de comunism a întrecut cu mult prin dramatism teroarea celor zece valuri de prigoană împotriva creÅŸtinilor din perioada Bisericii Primare sau pe cea hitleristă.

Ceea ce au încercat lichelele comuniste să decapiteze a fost în special conceptul de Dumnezeu, dar nu au reuÅŸit, decât parÅ£ial. Cum puteau avea altă Å£intă dacă părintele teoriei comuniste, Karl Marx, a fost iniÅ£iat în biserica satanistă? Cum ar fi putut fi altfel marxiÅŸtii dacă creatorul teoriei puse în practică de ei era un instrument al Satanei? (va urma)

Cezar Pesclevei