Un prieten al lui Flaubert, Le Poittevin, în clipa morÅ£ii zicea privind afară „ÎnchideÅ£i fereastra, e prea frumos”. Poate că locul unde se ducea nu i-ar mai fi oferit nici măcar frumuseÅ£ea morÅ£ii unor frunze în toamnă, a unei ploi în ianuarie aducătoare de gripă porcină.

Pe de altă parte, fără să cad în ispita Martorilor lui Iehova sau a Avatarului lui Cameron, sunt convins că pe pământ există lucruri frumoase cu care nu ne vom mai întâlni în cer. Nu mai ÅŸtiu care poet îl ruga pe Dumnezeu să facă în aÅŸa fel încât în rai să miroase a fân cosit.

Pământul e frumos în măsura în care îl înÅ£elegi ca fiind doar o garsonieră mai mare în care locuieÅŸti ca ÅŸi chiriaÅŸ, dar pe care trebuie să fii gata oricând să o părăseÅŸti. O frumuseÅ£e pe fugă din care rămâi cu amintiri din ce în ce mai estompate până când le vei pierde pe toate întrucât în cer nu o să mai avem amintiri ÅŸi o să fim ca Adam când s-a trezit direct matur, fără a avea amintiri din copilărie.

IubiÅ£i pământul moderat, bucuraÅ£i-vă de orice floare sau fulg de nea, de orice om, de orice necaz părelnic (în cer nici necazuri n-o să mai avem), de orice lacrimă, trădare, de mare cu valuri albastre (singurul lucru pe care îl regret că lipseÅŸte din cer).

În rest, e vremea să mergem să plătim impozitele ÅŸi taxele pentru vina de a locui pe pământ. De fapt e tot o parte a strategiei divine pentru a ne mai fi mai drag cerul. În cer nu o să mai fie nici impozite, nici taxe. A plătit El într-o zi de vineri...

V l a d i m i r _ P u s t a n