Am deschis radioul dimineaţă ÅŸi după zece minute m-am depresat. Ne aÅŸteaptă greve, scăderi de pensii ÅŸi salarii. Probabil că o să fac din radio un obiect al marii debarasări, ceea ce am făcut ÅŸi cu televizorul în urmă cu 8 ani.
Numai veÅŸti rele…
În loc să aÅŸteptăm Rusaliile, adică să coboare Duh Sfânt din cer peste noi ca să putem rodi îndelungă răbdare, dragoste, bucurie, pace, înfrânare de pofte ÅŸi alte cele, aÅŸteptăm apocaliptic ghilotina îngrijorărilor să desăvârsească ce-a început în noi cuÅ£itul necredinÅ£ei.
De vreo zece minute privesc pe terasa casuÅ£ei mele din dealul viilor o pânză de păianjen de care s-a prins o insectă mare. Un singur fir aproape invizibil o leagă de moarte ÅŸi nu se poate desprinde deÅŸi face eforturi vizibile.
O lume întreagă e prinsă într-o zbatere asemănătoare. Doar din afară mai e speranţă, dar la El nu mai apelăm demult pentru că Darwin ne-a învăţat că asta-i viaÅ£a, un păianjen ce vine la ore fixe, satisfăcut de soliditatea pânzei ÅŸi hăpleÅŸte pe fraierii ce s-au prins.
Cei mai mulÅ£i oameni deÅŸi ÅŸtiu că sunt ţărână argiloasă cred în roata vieÅ£ii ce se învârte implacabil ÅŸi haotic ÅŸi nu în roata olarului, ceea ce-ar putea da un sens suferinÅ£ei în lume.
Dacă o să stric pânza păianjenului când o să plec la birou ÅŸi-o să eliberez insecta, păianjenul până deseară o să-ÅŸi facă altă pânză ÅŸi asta aduce iar a fatalitate. Da ÅŸtiu, dar insecta aceea va trăi ÅŸi poate după masă se va împerechea fericită ÅŸi va face pui-insectă mici, perpetuând speranÅ£a.
La mulţi ani Florin Ianovici!
« înapoi
