Ciresarii.ro

Ploaie, nervi și AC/DC

Publicat la data de: 19-05-2010

Afară plouă... O primăvară parșivă ca asta n-am prins demult. Plouă de zile întregi... Doar la concertul AC/DC n-a plouat deși s-au trimis sute de emailuri, s-au înălțat spre cer sute de rugăciuni și imprecații. N-a plouat pentru că Dumnezeu a vrut să ne arate că filosofia noastră de lucrare nu trebuie să fie moartea caprei vecinului, ci să clădim noi ceva constructiv. Când AC/DC concertau în București, Cireșarii erau la Casa de Cultură din Sighișoara aproape deci de lumea lui Dracula.

Am înțeles că atunci când Satana alege un stadion, noi trebuia să-l fi ales deja pe cel de vis-a-vis, iar incintele noastre acustice să aibă câțiva decibeli în plus decât ale lor. Cunosc o strategie mai bună decât rugăciunea care să coboare foc din cer, aceea de a te ruga și a acționa. Lupta trebuie să fie ceva mult mai mult decât un forward pe care îl dai unui email. În urmă cu un an am citit un material despre spam-uri. Creștinii sunt pe locul întâi semn că nu mai facem nimic decât să tastăm în neștire de la unul la altul tot felul de propuneri care de care mai năstrușnice. Am 43 de ani și cel puțin două luni din viață le-am pierdut dând delete la o grămadă de inepții trimise prietenește și creștinește de tipi care nu fac altceva decât streaming la inutil.

Dacă ar fi plouat cu clăbuci și trăsnete cei 60.000 de fani AC/DC tot ar fi venit. Noi am chemat creștinii din Târgu Mureș la o sală acoperită și călduroasă sâmbătă seara și nu prea s-au înghesuit. Probabil tinerii se rugau fierbinte să tune la AC/DC și de aceea au stat pe lângă monitoare.

N-am suportat niciodată heavy-metal-ul. Dar dacă tot vă venea să faceți ceva trebuia să vă cumpărați bilete la AC/DC, să vă băgați apoi dopuri în urechi, să scrieți pe o pancardă Ioan 3:16 și să mergeți în arenă. “Și dacă luam peste bot?” Erați martiri.

Psalmul 137:1-4 “Pe malurile râurilor Babilonului ședeam jos și plângeam când ne aduceam aminte de Sion. În sălciile din ținutul acela ne atârnaserăm arfele. Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau cântări și asupritorii noștri ne cereau bucurie zicând: cântați-ne câteva din cântările Sionului. Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?”.

Vedeți aici mentalitatea de ratați? Adică situația noastră e atât de nasoală încât nu mai cântăm lăsând să se audă manelele și heavy-metal-ul. Aceștia cântă și când le merge rău. Dacă israeliții aveau calculatoare puneau de un email, de-un spam, de-un forward, de-un comment, privind cu ochii injectați harfele agățate în sălcii la care cânta doar vântul ce se încăpățâna să aducă ploaia.

Când tac privighetorile se aud clar și drăcesc, broaștele...

V l a d i m i r _ P u s t a n

« înapoi