OraÅŸul meu se pregăteÅŸte pentru straie de sărbătoare. Fără vreun pic de patriotism local, probabil, va fi unul din cele mai frumoase oraÅŸe împodobite de pe la noi. În fiecare an, oamenii au aÅŸteptări mai mari, să fie mai frumos, mai luminat… S-ar putea ca aceste aÅŸteptări ale lor să fie îndreptate ÅŸi spre noi ÅŸi biserică, tot mai sfinÅ£i, tot mai frumoÅŸi, tot mai luminaÅ£i…

Însă, nu mergem în cer nici cu oraÅŸe, nici cu clădiri de biserică, nici cu sfinÅ£i făcuÅ£i de mâini omeneÅŸti, nici cu râul sau cu ramul, vorba lui Eminescu, ÅŸi nici cu tradiÅ£ii ÅŸi obiceiuri nesfinte. În cer merge fiecare bazat pe credinÅ£a în Hristos. Nu se poate pregăti altcineva în locul nostru.

Dacă noi nu suntem găsiÅ£i mai sfinÅ£i astăzi decât ieri, mai luminaÅ£i de Duhul Sfânt anul acesta decât anul trecut, mai împodobiÅ£i cu roade, mai schimbaÅ£i, mai noi, mai frumoÅŸi în ochii cerului, mai plini de suc ÅŸi mai verzi, mai încercaÅ£i dar nu mai doborâÅ£i, mai plini de nădejde ÅŸi mai puÅ£in îngrijoraÅ£i în lucrurile care nu se văd, mai buni având în vedere că se aÅŸteaptă lucruri mai bune de la noi, mai spirituali fără feÅ£e date cu var, mai transparenÅ£i pe verticală cu Dumnezeu, mai prieteni cu raiul decât cu lumea, mai pregătiÅ£i pentru rugăciune decât pentru cerÅŸeală spirituală, mai parfumaÅ£i cu bucurie decât cu parfumuri scumpe, mai puternici ÅŸi nu mai plini de vaiete. Dacă nu suntem aÅŸa, atunci suntem în mocirlă ÅŸi trebuie să ieÅŸim de acolo repede. MânjiÅ£i n-ajungem în rai.

La urma urmei, aici ne pregătim pentru sărbătoarea eternă de sus.