Meteorologul de servici, apostolul Pavel, (2 Timotei 3:1-5) preconizează o înrăutăţire a vremii în anii apusului de lume. La scară largă se vor dezlănÅ£ui furtuni de egoism ce vor mătura firavul praf de altruism existent din când în când. Acest fapt va cauza apariÅ£ia unei epidemii numite „gât-beton”. Boala gâtului neîntors la durerea aproapelui. Rasa de oameni „Samaritenii milostivi” va dispărea.

Nebulozitatea ce pluteÅŸte pe cerul omului modern va da naÅŸtere tornadei „euro”. Aplecarea după un ghiocel primăvara, întinderea după o caisă coaptă, vor fi miÅŸcări uitate ale corpului. Lumea, cu creÅŸtini cu tot, doar se va învârti ca titirezii... după euro. Cerul s-a mutat în portofel. Iubirea la fel.

Pe alocuri ÅŸi pretutindeni vor fi precipitaÅ£ii sub formă de laudă, mândrie, ce vor transforma mediul înconjurător în groapa de mortăciuni a abatorului. „Lauda de sine nu miroase a bine”.

Datorită temperaturii ridicate, nervii vor fierbe în sucul propriu cu craniul pe post de oală. Vor fi descărcări prin urechi sub formă de aburi, ca locomotivele. Descărcări cu ajutorul corzilor vocale de genul „truda”, „ispita”, „amarul”. Versiune mai blândă de descărcări ce circulă prin cercurile neoprotestante. Vor fi ÅŸi descărcări cu ajutorul membrelor superioare ÅŸi inferioare. Un „Lokal Ko-bat de nu se vede”. Aceste specimene apar în direct la ÅŸtirile de la ora 5 pe Prost-Tv.

Va fi un îngheÅ£ general. Binele va îngheÅ£a în robinetul amânării. Respectul va îngheÅ£a prin vene din lipsă de bun simÅ£. Doar bisericile nu vor îngheÅ£a... nu mai are ce să îngheÅ£e. E îngheÅ£at tot. Băncile cu enoriaÅŸi, amvoanele cu predicatori, cuierul cu geci ÅŸi fulare, corul ÅŸi corzile vocale. Fanfara cu atâÅ£ia morÅ£i în faţă a îngheÅ£at ÅŸi ea. Paginile Bibliei au îngheÅ£at. E aÅŸa de frig. Au îngheÅ£at toate în minusul netrăirii, minusul tradiÅ£iei, minusul „bunului mers al bisericii”. Care bun? Care mers? Care biserică?

Au îngheÅ£at ÅŸi pixurile care trebuiau să continue scrierea Faptelor Apostolilor. Noi nu mai scriem nimic pentru că nu mai avem fapte. Doar în dreptul duminicii am mai zgâria pagina cu o deplasare la templu. Dar ologii rămân ologi. Eutih cade ÅŸi nu-i pasă nimănui. Roda nu ne mai aduce nici o veste bună. Vocea Rodei se aude doar de pe genunchi. Corăbiile lăsate de Pavel moÅŸtenire, corăbiile evanghelizării, au îngheÅ£at. Pânzele prin care trebuia să sufle Duhul Sfânt sunt rupte. Catargele au crăpat. Evanghelizările de iarnă putem liniÅŸtiÅ£i să le scriem pe hârtia igienică ÅŸi să tragem repede apa. Ele au impactul apei sfinÅ£ite. Spală creierii ÅŸi atât. Două programe duminica sunt prea multe. Prea multe ore de program mort. Un program seara e suficient. Restul zilei la evanghelizare prin parcuri, spitale. Urlă cearceafurile din spitale după noi. Ele ÅŸtiu de ce. Se duc prea mulÅ£i fără Cristos din lume.

Văd de o importanţă capitală montarea în biserică a unui sicriu, să fie ca un ghimpe în ochiul firii. Poate să fie ÅŸi o sursă de venit excepÅ£ională. Cine-i curios să vadă cum îi stă mort, în sicriu, îmbrăcat la naftalină poate rămâne după program... se rezolvă. Punem o taxă de 5 lei poza ÅŸi dacă doreÅŸte ca pastorul să apară în poză, 7 lei. CurioÅŸi vor fi cu siguranţă mulÅ£i. Åži în plus... poate va veni trezirea. Poate de acolo din sicriu se vede sensul vieÅ£ii mai bine. Cu banii adunaÅ£i vom cumpăra cărÅ£i.

În caruselul acesta în care ne-am pomenit plângând, poate de necaz că am venit, va fi din ce în ce mai greu să trăim. Va fi greu să fii creÅŸtin în lume. Să fii pocăit printre creÅŸtini. Să fii Iosif visătorul printre ceilalÅ£i fraÅ£i ce-Å£i i-au visurile la miÅŸto.

„Domnul îmi este adăpost

Cetate tare-n vreme rea,

DeÅŸi e valul furios

Îmi e scutită inima.”