A trecut ÅŸi Michael Jackson în eternitate iar noi, aÅŸezaÅ£i în faÅ£a micului ecran, am rămas cu gurile căscate ca după căderea regimului comunist din România, când începeau să apară maÅŸini străine ÅŸi ne lăsau cu ochii mari ca cepele, până recent, când ÅŸi acestea s-au integrat în peisaj ÅŸi nu mai ai loc de ele.
Åži noi ne vom duce. Fiecare în parte, la vremea hotărâtă. Până atunci, trăim. Ar fi indicat să trăim, să nu treacă viaÅ£a pe lângă noi ca un bolid de formula 1 pe lângă spectatori, conectaÅ£i la tehnologie ca pacienÅ£ii spitalelor la perfuzii.
Rupt de TV, GSM, computer ÅŸi confortul dormitorului, am fost provocat să ies în natură. Undeva, pe un drum de munte, pe lângă pădure. Verdele de aici părea altfel decât cel filmat ÅŸi redat pe sticla TV-ului. Era viu, real, aproape. Îl puteam atinge ÅŸi simÅ£i energic pe retine. Vântul îmi alinta uÅŸor braÅ£ele ÅŸi faÅ£a. Am simÅ£it că trăiesc într-un mediu real, departe de cel „aseptic”, virtual ÅŸi închis, asortat cu capsula TV-ului ÅŸi al computerului. Lipsa semnalului pe ecranul telefonului mobil m-a făcut să mă simt doar pe mine ÅŸi pe Dumnezeu. Puteam să comunic cu amândoi nestingherit. Nu m-am mai perceput ca pe o componentă universală (cred că sunt mulÅ£i alÅ£ii ca mine) conectată la alte componente proiectate ÅŸi construite pentru noi. Eram despărÅ£it de TV, telefon, cuptor cu microunde, DVD, computer etc.
Dar ce faci dacă te simÅ£i banal, rupt de natură, poate chiar de tine însuÅ£i? Mergi mai departe ÅŸi încerci să restabileÅŸti legătura. Reîncepi dialogul cu banalitatea, dependenÅ£ele, sărăcia sau absurditatea din tine. Începi de unde eÅŸti. Important este să te regăseÅŸti, să ÅŸtii unde eÅŸti ÅŸi să îÅ£i propui unde vrei să ajungi. Vei vedea că e „cool” să beneficiezi de o cură cu aer curat, de miÅŸcare ÅŸi de conÅŸtientizarea faptului că trăieÅŸti.
« înapoi
