Tineri cu lacrimi în ochi. SfâÅŸiaÅ£i de lupte pe care nu le-au putut duce. RăniÅ£i, descurajaÅ£i, nemulÅ£umiÅ£i. ÎnÅŸelaÅ£i. De visele lor. DezamăgiÅ£i. De realizările lor. De forÅ£ele lor. Ba chiar de Dumnezeu, cum ar îndrăzni Philip Yancey să spună! Cu garda lăsată, cu spadele jos, ei nu mai vor să lupte. Ori, nu mai cred că pot învinge. Nu pot privi decât la eÅŸec. La monumentul fatalităţii. Sunt în plin „război”, dar vor să iasă din tranÅŸee. Ar vrea să evadeze undeva, să fugă departe, neÅŸtiuÅ£i de nimeni. RuÅŸinaÅ£i stau cu capul plecat. Cu inima cât puricele, simt gloanÅ£ele ce le trec pe la urechi. Åži, se tem. Tremură. Nu îndrăznesc să privească în jur, în ochi, în sus! Îi vedem cel mai ades în licee, în biserici ori pe străzile ciuruite sau pline de praf ale României. Sunt atât de frumoÅŸi, atât de plini de viaţă... EntuziasmaÅ£i, dar atât de neglijenÅ£i cu ea. Prin urmare îÅŸi irosesc timpul, sănătatea, relaÅ£iile (dintre ei, dintre ei ÅŸi părinÅ£i, dintre ei ÅŸi cei mai în vârstă).

Tinerii noÅŸtri au multe răni. Åži-n palme, dar ÅŸi în inimi. Dar nu toate vin din război. Nu toate sunt curate. “Răni curate, răni murdare”, spune Florin Ianovici. De fapt, sunt prea nesemnificativi numeric cei ce poartă răni curate. Onorabile. Cu care să se mândrească. Nu se pot lăuda tinerii cu răni făcute în tranÅŸeul păcatului, în ÅŸanÅ£ul alcoolului, în carcera tutunului, în arestul drogurilor sau sub cătuÅŸele pornografiei. Nici cei ce-ÅŸi julesc conÅŸtiinÅ£a prin spinii internetului sau hăţiÅŸul televizorului, prin fumul discotecilor sau moara urii.

Nu-s răni curate pentru inimile pline de patimi, nici pentru cei ce suferă de cruzi de-o ciroză la ficat provocată de Å£uică ori wischy, au o gaură-n plămân datorită tabagismului infantil, poartă dioptrii ca fundul de borcane pentru că nu ÅŸi-au putut dezlipi ochii de plasme sau touch screen-uri. Åži nici casele ruinate de un divorÅ£ pentru desfrâu sau egoism, nici afacerile ruinate pentru lanÅ£ul de minciuni, nici ochii vineÅ£i din încăierare... Nu, astea nu-s răni ce trebuie decorate, ci-s făcute din prostie. Åži ignoranţă. Multă, prea multă ignoranţă.

Uneori vedem tinerii ce vin cu răni în biserici. Problema gravă n-ar fi că vin, ci că pleacă înapoi cu ele... Åži plăgile cresc. Apoi, răniÅ£ii îi rănesc ÅŸi pe alÅ£ii. Cine lipseÅŸte cel mai ades la Masa Domnului? Cine nu participă mai deloc la ora de rugăciune, la studiu biblic? Cine se trezeÅŸte cel mai greu duminica dimineaÅ£a? Cine se lasă cel mai greu conduÅŸi? Cine are nevoie de cele mai multe avertismente, mustrări? Cine îÅŸi cheltuie banii pe nimicuri? Cine iroseÅŸte cel mai mult timpul? Sănătatea? Cine intră în anturaje cu lumea, cu cei netăiaÅ£i împrejurul inimii? Cine provoacă insomnii în familii, turbulenÅ£e în ÅŸcoli, pe străzi, în autobuze ÅŸi tramvaie?

“Nu toate rănile sunt decorate”, susÅ£ine Florin Ianovici. Pentru că Dumnezeu nu le vindecă obligatoriu pe toate. Până ÅŸi neprihănitul David a trebuit să strige prins în aceste capcane: “Rănile mele miroasă greu ÅŸi sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele.” (Psalmul 38:5). 

Rănile mele sunt murdare. Rănile mele sunt datorate nebuniei fărădelegii, spune marele psalmist. Sunt datorate sfidării legilor. “Rana”, ne spune DicÅ£ionarul Explicativ al Limbii Române, “este o ruptură internă sau externă a unei fiinÅ£e vii sub aaÅ£iunea unui agent distrugător.” AgenÅ£ii distrugători există, sunt reali. Sunt ÅŸi externi, sunt ÅŸi interni. Rolul lor este să ne atace. Rolul nostru este să ne apărăm. Numai sfidarea regulilor, neatenÅ£ia, nevoinÅ£a ori necunoÅŸtinÅ£a noastră le permit să ne rănească!

Slavă cerului că există ÅŸi azi tineri care suferă pentru credinţă. Copii care mănâncă cu noduri în gât cornul ÅŸcolar, pentru că profesorii îi batjocoresc la ore în faÅ£a clasei că-s fanatici religioÅŸi. Sau că poartă nume biblice ÅŸi ei nu pot să le pronunÅ£e. Sunt tineri cu feÅ£ele roase de lacrimi pentru că-s marginalizaÅ£i de colegi. Păcatul lor e că merg la biserică ÅŸi nu la party. Sunt fete ironizate pentru că poartă batic pe cap. Åži pentru că îndrăznesc să-ÅŸi păstreze fecioria. Există băieÅ£i care sunt forÅ£aÅ£i să tragă un fum de Å£igară, ori legaÅ£i de mâini li se toarnă alcool pe gât. Întâlnim adolescenÅ£i cărora li se aruncă Biblia de pe bancă la ÅŸcoală, când vor să argumenteze o deviere de comportament. Sau tineri care mănâncă bătaie de la părinÅ£ii nepocăiÅ£i, pentru că fac mărturie publică prin botez, pentru că s-au întors la Domnul ÅŸi insistă să-ÅŸi aducă ÅŸi familia pe calea cea bună. Mai sunt în Å£ara asta tineri la nunta cărora părinÅ£ii sau rudele nu participă (ÅŸi nici prietenii), susÅ£inând că s-au prostit, că i-au făcut de râs alegând o căsătorie liniÅŸtită în Hristos, ÅŸi nu una cu ciocniri de pahare, cu zbierete răguÅŸite ÅŸi înjurături picante, cu bâÅ£âieli ÅŸi manele... Astea sunt răni curate. Sunt răni spălate cu sângele lui Isus. Åži cu lacrimile Tatălui Sfânt. Ferice de voi dacă le aveÅ£i!