Nu ÅŸtiu dacă Iorga avea dreptate când zicea că un suflet e ca un instrument muzical ce falsificat odată va cânta fals toate ariile. Cred că n-avea dreptate deoarece un instrument se poate iarăşi acorda. O chitară nu după o altă chitară, ci după un pian. Nu ne acordăm după alÅ£i oameni, ci după Dumnezeu.

Cert este că în România în urmă cu 300 de ani când cineva trăia în păcate grosolane, biserica îl oprea de la euharistie, dar mă întreb câtă putere avea această pedeapsă asupra unor oameni ce nu cunoÅŸteau importanÅ£a euharistiei.

Acum nici măcar lucrul acesta nu mai există... Omul păcătuieşte liber, fără să mai aibă remuşcarea proprie şi nici dezaprobarea anturajului.

Bisericile evanghelice s-au comportat cu cei ce s-au abătut de la calea dreaptă într-un fel cel puÅ£in ciudat. Fiind răniÅ£i, aceÅŸtia s-au târât până la biserică unde, în loc să fie operaÅ£i, pansaÅ£i, cusuÅ£i, au primit glonÅ£ul izbăvitor în cap, soluÅ£ie nazistă în care handicapaÅ£ii nu-s decât o sursă de bătaie de cap ulterioară. Pe glonÅ£ e scris Evrei 6:4-6 ÅŸi mulÅ£i dintre mânuitorii de versete biblice le ÅŸtiau doar pe acestea pe de rost.

În Biblie scrie clar că omul care păcătuieÅŸte trebuie mustrat, iar dacă păcatul lui este mare trebuie exclus din părtăşia bisericii, dar după aceea urmează o muncă grea de recuperare, de luptă ca să fie iertat de Hristos ÅŸi reprimit în mijlocul fraÅ£ilor când a dat semne clare de o viaţă schimbată, de o mărturisire sinceră ÅŸi de o dorinţă puternică de a o lua de la capăt cu Dumnezeu.

Dacă există 1 Corinteni 5 atunci există ÅŸi 2 Corinteni 2:5-11, dar pentru aceasta e nevoie de luptă, consiliere, îngăduinţă, dragoste.

Nu ÅŸtiu dacă există o slujbă mai frumoasă decât aceea a recuperatorilor de suflete, smurd-ul lui Dumnezeu, aceia ce îi smulg pe alÅ£ii din foc rugându-se, postind ÅŸi relaÅ£ionând cu ei.

E o slujbă pe care ÅŸi-o doresc puÅ£ini pentru că n-are nimic spectaculos în ea ca slujba de evanghelist, de exemplu. E o muncă de uzură, de linia a doua, dar e atâta nevoie de ea într-un timp în care parcă mai mulÅ£i pierdem decât câÅŸtigăm.

În cer o să mergeÅ£i cu ei de mână, ei fiind de fapt biletul vostru de intrare în loja cerului. Pe poartă intraÅ£i prin harul lui Hristos...