Uneori este greu să comunici, să ai o relaÅ£ie bună cu cei din jur. Din casă, din societate, de la liceu ori serviciu. Cineva spunea că cel mai greu e să relaÅ£ionezi cu cei din biserică. Oricât te-ai strădui, te-ai face preÅŸ, te-ai lăsa călcat pe coadă. Sunt oameni maleabili, care se etanÅŸează ca o gumă în niÅŸele lipsă, dar sunt unii oÅ£eloÅŸi în comportament, în gândire. Cu aceÅŸtia e aproape imposibil să faci o balanţă echilibrată. RelaÅ£ionalii disfuncÅ£ionali de care ne ciocnim pe orbita spre cer, sunt tipii care ne zgândăre, flăcăii ăia de care uneori fugim. Ä‚ÅŸtia sunt un fel de Caiafe, Iude sau Simon Vrăjitorul. Poate că în pelerinajul spre sfinÅ£enia deplină, aÅ£i întâlnit farisei moderni destui. Cu siguranţă, prin biserici aÅ£i găsit însă ÅŸi chipuri ca mai jos.

Abrazivii sunt oamenii care îÅ£i jupoaie pielea una-două. Nici nu îÅ£i dai seama că te-au atins, ÅŸi sângele a gâlgâit deja. Cuvântul lor e raÅŸpil, e polizor. Accesează rindele verbale, greu de rumegat. Ar trebui să facă luciu în urma lor, fineÅ£e. Însă, uneori granulaÅ£ia lor mare lasă dâre adânci pe pereÅ£i. PereÅ£ii inimii.

Cusurgii - poÅ£i face totul de nota 10, ei tot găsesc o fisură. Fie ea ÅŸi imaginară, numai că trebuie s-o scoată în evidenţă. Fie ciorba cât de gustoasă, se găsesc ÅŸi bucătari care s-o critice. Biserica e cea mai criticată. Åži Hristos la fel. La cine-o fi cusurul.

Pasivii - nu le pasă de nimic, de nimeni. Nu se zbat, nu se dau peste cap. Pentru ei ligheanul, ÅŸtergarul a fost înlocuit de jacuzii. Nu se miÅŸcă decât cu bomba la spate. Pentru ei viaÅ£a e un film la care se doarme bine. Se poate biserică ÅŸi fără noi, spun dânÅŸii. Se poate, dar se poate răpire ÅŸi fără voi, zice Domnul.

Hiperagreabilii, ca să nu zic pe ÅŸleau - linguÅŸitorii. Te sufocă. AÅŸtia sunt ca mercurul, Å£i se bagă nepoftiÅ£i pe sub piele. Te mângâie, te pupă. Te laudă. Åžterg bocancii, cară valiza. Le place totdeauna locul doi. Dar ca să stea acolo, nu ei, ci dumneata trebuie să plăteÅŸti un preÅ£. Mare.

NegativiÅŸtii - sunt tipii cu drobul de sare. Pun carul înaintea boilor: biserica noastră n-o să meargă, la noi nu se poate face evanghelizare, fraÅ£ii noÅŸtri nu-s pocăiÅ£i, tinerii de azi nu se vor schimba, în România nu s-a făcut nimic de la RevoluÅ£ie! Chiar nimic?

Psihastenicii - pun întrebare după întrebare. Ca picii de doi ani. Te ameÅ£esc în câteva minute. Sabatul, carnea de porc, lumânarea, pomana, barba, basmaua, cravata, botezul la pruncii de-o lună, zeciuiala... Le explici de zeci de ori, ăştia tot mai au o raniţă de-ntrebări. Pentru ei "de ce?" ÅŸi "cum?" ÅŸi "când?" Å£in loc de H2O, de N-O2-CO2 (adică de aer).

All-experÅ£ii. AÅŸtia le ÅŸtiu pe toate, cunosc orice. Cântă la orgă. La chitară, la acordeon, fac rugăciuni lungi, dirijează, recită psalmi, poezii, dau indicaÅ£i despre Å£inută, Masa Domnului, botez, dogme creÅŸtine. Ba mai mult, se bagă ÅŸi la... predică!

Nu vă spun să fugiţi de ei. Suportaţi-i. Şi dumneavoastră aţi fost suportaţi.