De-a lungul timpului oamenii au încercat să găsească fericirea sau o metodă prin care aceasta se poate dobândi, dar se pare că pentru mulÅ£i a rămas doar la nivelul încercare sau căutare.

Benjamin Franklin afirma la un moment dat: „ConstituÅ£ia dă oamenilor dreptul la fericire însă fiecare trebuie să o găsească singur”. Cum zicea ÅŸi Franklin ÅŸi alÅ£ii după el, fiecare om are dreptul la fericire, dar nimeni ÅŸi nimic nu i-o garantează, chiar dacă mulÅ£i cred că posedând o avere considerabilă sau o colecÅ£ie de maÅŸini frumoase vor atinge fericirea.

Am întâlnit deseori prin oraÅŸ ÅŸi în drumul meu spre casă de multe ori un tip care atrăgea atenÅ£ia prin colecÅ£ia lui de maÅŸini printre care se numără: Lamborghini, Ferrari, Jaguar, Porsche, Audi, BMW, ÅŸi lista poate continua, dar fericirea nu sălăşluia în el ÅŸi nici nu sălăşluieÅŸte, dovadă că o colecÅ£ie frumoasă de maÅŸini nu aduce fericirea. E adevărat aduce reputaÅ£ie, încredere ÅŸi multă viteză însă să nu uităm că viteza e invers proporÅ£ională cu siguranÅ£a.

De asemenea am întâlnit mulÅ£i oameni bogaÅ£i care, după criteriul averii, ar trebui să fie fericiÅ£i dar nu sunt, pentru că banul printre altele e un stăpân foarte aspru, alÅ£i oameni care impresionează prin puterea de cucerire a „sexului opus”, dar care nu sunt fericiÅ£i, deoarece jucatul de-a mama ÅŸi de-a tata înainte de căsătorie sau în afara ei e doar educaÅ£ie fizică sau sport, nu dragoste cum cred mulÅ£i.

Într-o lume în care majoritatea oamenilor sunt pe zi ce trece tot mai reci ÅŸi mai indiferenÅ£i, unii îmbrăţiÅŸând cultura emo, fiecare din noi ne-am întrebat de mai multe ori: Ce-i fericirea? Cum se poate ajunge la ea? Unde o găsim? Se mai poate găsi?

Multe răspunsuri se găsesc unde le-am căutat mai puÅ£in ÅŸi răspunsul la întrebarea care macină mulÅ£i oameni astăzi îl găsim acolo unde puÅ£ini l-ar căuta ÅŸi anume în Biblie. În Proverbe 16:20 găsim scris: „Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găseÅŸte fericirea, ÅŸi cine se încrede în Domnul este fericit”.

Este deductibil că fără Dumnezeu fericirea nu se poate găsi sau fără El nu poţi fi fericit, chiar dacă mulţi oameni se hrănesc cu iluzia fericirii poate toată viaţa, să nu uităm că iluzia se epuizează, trece şi noi ştim fiecare cine este tatăl iluziilor şi soarta celor care se hrănesc cu iluzii. (Proverbe 17:20)

Nu poÅ£i fi fericit atâta timp cât îÅ£i pui speranÅ£a în lucruri trecătoare sau în oameni, în ambele variante Å£i-ai pus speranÅ£a pe ceva relativ, oamenii se schimbă de pe o zi pe alta sau cum bate vântul, ca să fii fericit trebuie să îÅ£i pui speranÅ£a pe ceva absolut ÅŸi anume pe Dumnezeu. Dacă Îl scoatem pe Dumnezeu din joc ÅŸi încercăm noi să ne autofericim există marele risc să auzim celebra replică: „Game Over”, fără posibilitatea de “try again” cum ar vrea majoritatea.

Una din cele mai practice reÅ£ete ale fericirii sună cam aÅŸa: „Caut-o cât mai mult pentru alÅ£ii ÅŸi o vei avea ÅŸi tu” sau mai frumos spus „Omul cel mai fericit e cel care-i face fericiÅ£i pe cât mai mulÅ£i oameni”.

După cum bine se observă fericirea este invers proporÅ£ională cu egoismul: eÅŸti mai mult fericit cu cât eÅŸti mai puÅ£in egoist, respectiv eÅŸti mai mult egoist eÅŸti mai puÅ£in fericit.

De altfel adevărata valoare a omului se stabileÅŸte mai întâi, analizând în ce măsură ÅŸi în ce direcÅ£ie a reuÅŸit să se elibereze de eu. Cu cât vei încerca să te autofericeÅŸti vei fi mai nefericit(ă), cu cât vei face pe alÅ£ii fericiÅ£i vei ÅŸi tu mai fericit(ă).

Chiar dacă am găsit reÅ£eta fericirii mai apare un fenomen des experimentat de mulÅ£i dintre noi ÅŸi anume fericirea altora. De multe ori dorim să fim fericiÅ£i ÅŸi nu ar fi greu, dar ne uităm la alÅ£ii ÅŸi dorim să fim mai fericiÅ£i ca ei. Aceasta este întotdeauna mai greu deoarece îi credem mai fericiÅ£i decât sunt ei cu adevărat.

Vrei să fii fericit(ă)?... Fericeşte-i pe alţii!