România mă încântă. Cu toate defectele ei. Este Å£ara care ne dă de toate la toÅ£i, dar nimeni nu vrea să-i dea nimic. Ci numai să ceară. Totul. Este Å£ara care ne-a învăţat carte – dar lumina noastră nu e folosită să-i aprindă candelele speranÅ£ei, e Å£ara care ne-a hrănit – fie mâncarea chiar ÅŸi soia lui CeauÅŸescu, e Å£ara care ne-a crescut – dar odată ajunÅŸi mari, uităm cine ne e mama!

România mă încântă. Chiar dacă e abandonată în fiecare zi de români, devenind Cenuşăreasa lăsată intenÅ£ionat acasă. Dar, e descoperită de americani, europeni sau asiatici, care sunt gata s-o scoată la horă. Unde-i uimeÅŸte pe toÅ£i.

România mă încântă. Chiar dacă e Å£ara pe care poporul ei o scuipă ÅŸi-o înjură. Chiar dacă e Å£ara unde oamenii visează peste aÅŸteptările lor, unde amărăciunea, nepăsarea, iuÅ£imea, revolta sau dezamăgirile au înăbuÅŸit orice aspiraÅ£ie spre transformarea în bine. Mă încântă chiar dacă aud atâtea lucruri rele despre ea. Căci ÅŸtiu că lucrurile rele sunt făcute (mereu) de cei ce-o acuză.

România mă încântă. Cu toată filosofia egocentrică - unde fiecare dintre noi crede că ÅŸtie totul, unde fiecare strigă „eu primul, dar dacă nu se poate, atunci totul deodată la toÅ£i”. TotuÅŸi, România e lumina care se oferă fără să ceară nimic în schimb.

România mă încântă. Chiar dacă, aÅŸa cum spunea un jurnalist e „Å£ara celor ce cred în Dumnezeu ÅŸi sunt gata să meargă la vrăjitoare”. Mă încântă pentru că Å£ara mea e altarul sacru al naÅ£iunii. Pregătit să ne primească să ne-nchinăm, să ne pocăim ÅŸi să ne mântuim.

România mă încântă. Dar pentru mulÅ£i, prea mulÅ£i, e Å£ara care a murit. N-aÅŸ vrea să-i descurajez spunându-le că morÅ£ii sunt ei! Nu, ci că din nefericire, pentru dânÅŸii, România nu s-a născut încă. Dar ca să iasă din pântecul nepăsării, e nevoie de travaliu...

România mă încântă. Pentru că sunt român. Åži vorba fratelui Pustan: „nu trebuie să cer nimănui scuze pentru asta”! Mâ încântă fiindcă e Å£ara unde m-a aÅŸezat să fiu sfânt, Dumnezeu. Fără România, sunt ca un înger c-o singură aripă.

Ca să zbor, am nevoie de EA...

Nicolae Geantă