România profundă, scrie Mircea Platon în volumul A treia Forţă (unde îl are co-autor pe Ovidiu Hurduzeu), e România care nu se vede la televizor decât în chip de victimă. E România pe care au încercat s-o distrugă comuniÅŸtii vechi sau eurosocialiÅŸtii noi... Uneori, România profundă e un ţăran. Sau o stradă. Sau un nuc... România profundă e România împotriva căreia se mai duce război... E România născută din confluenÅ£a nostalgiei pentru ce a fost, cu revolta faţă de ceea ce se distruge astăzi…

Nu văd în România profundă numai o victimă călcată în picioare de satrapi politici ori economici, care-i sug seva de suc verde, lăsând Å£ara ostenită la poarta spitalului de urgenţă. De asemeni, România profundă nu-i numai Å£ara care are o aversiune împotriva organizării, cum o numea Rădulescu-Motru, ci e electoratul care scârbit de manevrele politicului nu mai vrea să iasă la vot. România profundă nu e numai Å£ara ÅŸmenarilor, a politicienilor ce dorm în Arena NesimÅ£irii, cum defineÅŸte Radu Paraschivescu Parlamentul, a aurolacilor ce dorm la metrou, a Å£iganilor ce fură cablul de la calea ferată sau a pensionarilor ce se-mbulzesc la economate dimineaÅ£a la 5.00.

România profundă e Å£ara cu laviÅ£e la poartă, cum spune Vladimir Pustan, unde bătrânii noÅŸtri se strâng la ÅŸueta de seară, depănând amintiri din care picură dulceaţă cu miros de gutui. Åži cu victorii.

România profundă e rugăciunea unei bătrâne din Bărăgan, care spunea Petru Å¢uÅ£ea, dacă e făcută cu sinceritate, devine mai puternică decât toate rugile unui episcop ce păstoreÅŸte Å£inuturi ÅŸi biserici întregi.

România profundă înseamnă Å£ara unde copiii aleargă desculÅ£i, cu genunchii vineÅ£i de căzăturile din cireÅŸ, jerpeliÅ£i în albia râurilor sau la fotbal pe maidane. România profundă miroase a fân proaspăt cosit, a zmeură sălbatică ÅŸi-a tei înflorit. Este Å£ara cu lacrimi ce cad pe coada sapei, pe coporia coasei sau pe mămăliga înmuiată în lapte bătut.
România profundă e galop de sănătate prin iarba udă a dimineÅ£ii, e râul din spatele casei mult mai curat decât mii de piscine, e calul ce nechează când vede stăpânul la fânar, ÅŸi carele cu boi ce trec leneÅŸ ÅŸi nepăsătoare printre bolizii scumpi aduÅŸi din Europa.

România profundă e toaca biserici, e clopotul ce cheamă poporul la slujbă. E predica pastorilor ÅŸi liturghia preoÅ£ilor, e mulÅ£imea celor care se botează la maturitate, cu credinţă, scufundându-se în Isus Hristos. România profundă e biserica plină, unde oamenii încep călătoria fără bagaje, iertaÅ£i de Tatăl care ne-a dăruit aceste meleaguri, dar ÅŸi altele veÅŸnice unde se poate cina împreună cu El.

România profundă e tânărul sau tânăra care-ÅŸi predau viaÅ£a lui Dumnezeu, pocăindu-se cu lacrimi care spală obrajii rumeni de soare, dar ÅŸi sufletul înnegrit de păcat.
România profundă e biserica ce posteÅŸte deseori, iar cu banii rămaÅŸi de la mâncare îndeasă sarsanalele săracilor, care aduc apoi binecuvântări lui Dumnezeu. Sau repară gardul văduvelor, cumpără ghiozdane orfanilor ÅŸi ridică altare în fiecare localitate mioritică. România profundă înseamnă creÅŸtinii plini de Duhul Sfânt, care urcă zilnic pe cei prăbuÅŸiÅ£i la nord de Dunăre spre Cerul imediat deasupra capului ÅŸi-a gliei străbune.

Sunt puÅ£ini acei care mai au speranÅ£a de recuperare a moralităţii sau a celorlalte valori pierdute în neantul valah, cum numeÅŸte Dan C. Mihăescu, România. Sunt puÅ£ini acei care văd Å£ara asta cu ambii ochi, care cred că pâinea ponto-carpatică e dulce. Sunt puÅ£ini care cred că România nu a ieÅŸit de tot în afara civilizaÅ£iei. Dar, atâÅ£i cât mai sunt, fac treabă bună. RugaÅ£i-vă pentru ei!

Andrei PleÅŸu spunea că portretul naÅ£ional poate fi retuÅŸat. Dar pentru asta trebuie, mai întâi să-i localizezi fisurile. Mai departe însă, filosoful nu ne spune nimic, nici o reÅ£etă oricât de săracă. Nu-i suficient…

Fisurile le ÅŸtim deja, domnule PleÅŸu. Zi de zi, batalioane de români se chinuiesc să le astupe. Dar, Reparatorul cel mai dibaci, nu poate fi altul decât Isus Hristos. Fără El, România nu poate fi lipită. Numai slujindu-i cu patos, România va rămâne profundă. Altfel... se-afundă.