Flăcările coborâseră pe capetele lor, rugăciunile erau fierbinÅ£i, bucuria imensă, mii de oameni se converteau, preoÅ£ii se pocăiau, ologii umblau, biserica se înmulÅ£ea ÅŸi Satana era prezent.

Înainte de a începe prigoana ÅŸi problemele din exterior, mărul a început să aibă vierme. Adevăratele probleme ale unei biserici nu sunt din exterior, ci din interior. Înainte de a fi Fapte 7 cu uciderea lui Åžtefan cu pietre, a fost Fapte 5 cu Anania ÅŸi Safira, oameni ce imediat după botezul cu Duhul Sfânt au minÅ£it ÅŸi-au murit în timpul slujbei. Au tot auzit că trebuie să aducă pe cineva la biserică, să nu vină singuri ÅŸi au ales să-l aducă pe Diavol care e tatăl minciunii. O mare frică i-a cuprins pe toÅ£i, dar frica nu-i suficientă să ducă lucrarea lui Dumnezeu mai departe.

Apoi în Fapte 6 s-au certat ca ÅŸi chiorii pe farfurii, polonice ÅŸi supă. Mai târziu aveau să se certe pe doctrine, dar acum era vorba de stomac. Satana era iar de faţă, avea ÅŸorÅ£ de bucătar ÅŸi semăna cu cel ce face reclamă la „Vegeta”.

Întotdeauna se întâmplă ceva ce să umbrească bucuria unui nou început. Un Adam ce să distrugă armonia Edenului muÅŸcând din mărul oferit de Eva. Un Acan ce să rupă bucuria intrării în Canaan, un Iuda ce să pună pată pe ultima seară a unui vechi legământ, un Anania ÅŸi-o Safira ce să încerce să strice drumul glorios al bisericii.

Satana e acolo… prezent în bucuriile noastre, ascuns în tufiÅŸurile netăinuite a unor lucruri minore. Satana e ascuns în amănunte, în locuri neaÅŸteptate. Odată sămânÅ£a semănată, el are răbdare. Evodia cu Sintichia se certau ca la uÅŸa cortului câÅ£iva ani mai târziu.

De aceea va trebui să ne bucurăm, dar să nu lăsăm sabia din mână pentru aplauze. Viziunea utopică a unei biserici perfecte face rău lunea pe stomacul gol. DependenÅ£a de Duhul Sfânt e obligatorie, ascultarea de Cuvânt benefică.

Dumnezeu nu pierde nici o luptă. Victoriile sunt ale Lui, înfrângerile ale noastre. Bunătatea Lui însă e infinită acum. Dacă ar fi aplicat în continuare tratamentul ca pentru Anania ÅŸi Safira prin biserici ar fi rămas doar băncile.

Dar bunătatea Lui trebuie să ne îndemne la pocăinţă…

V l a d i m i r _ P u s t a n