Oriunde hoinărim pe străzile României, noi vedem răul. În aceleaÅŸi locuri, Domnul vede binele... El a găsit ceva bun în tot răul. Åži de aici, ÅŸi din lume.

Când cineva ne greÅŸeÅŸte, instantaneu vedem cu coada ochiului răzbunarea. Isus vede iertarea... Nu doar o vede, dar o ÅŸi acordă.

Când privim viaÅ£a semenilor noÅŸtri, vedem oameni păcătoÅŸi până-n măduva oaselor. Nefolositori. PierduÅ£i. În acest timp Hristos vede în ei sfinÅ£i, buni de făcut slujbă.

Noi vedem leproşi, El vede oameni curaţi...

Unii dintre noi văd un cer întunecat, Crist însă, vede ordine divină...

Noi vedem dreptatea, El vede dragostea.

Noi vedem foamea, El vede pâinea.

Noi vedem bariera, neÅŸansa de-a realiza imposibilul. El vede răspuns la rugăciuni.

Noi vedem partea goală a paharului. El vede partea cea plină.

Noi ne lamentăm uneori ÅŸi de bucurie. Isus a găsit un scop în durere.

Ades, prea ades, ne uităm la fraÅ£ii noÅŸtri în biserică ÅŸi-i vedem prea mici, pe unii îi vedem prea departe, pe alÅ£ii prea de sus. Nu mai vedem familia cu 12 copii (acum 3 au crescut, pot să lucreze!), gardul dărâmat al văduvei, reÅ£eta prea lungă a unui pensionar, teneÅŸii rupÅ£i ai orfanului. Nici farfuria când trece la colectă. Åži nici pe Isus, în spatele lor. Uitându-se mirat la noi, prin ei. Prin ochii lor.

Dumnezeu ne poate corecta vederea, spune Max Lucado. Sincer, suferim profund de cataractă. De glaucom. Spiritual. Avem nevoie de esculap (praful de Frigia, folosit “doftorie pentru ochi” de către laodiceeni), ne sfătuieÅŸte Apostolul Ioan. Are dreptate. Mai mult, asta o spun eu, hai să-ncercăm să vedem cu ochii Lui!