Am auzit că sunteÅ£i triÅŸti. Că alaltăieri, pe când mergeau cu un microbuz în misiune să împartă alimente la săracii de undeva din Moldova, tinerii voÅŸtri au avut un accident. Claudiu la 24 de ani a plecat să colinde în cer pentru că pocăiÅ£ii nu mor niciodată. Ei doar se mută. Abel este în spital, iar în rest e nedumerire, lacrimă ÅŸi întrebări.

Pe Claudiu îl ÅŸtiam din toamnă. N-a putut să dea mâna cu mine fiind paralizat de partea dreaptă. În cer o să aibă aripi.

Eu n-am întrebări. Am patru copii ÅŸi dacă vreunul din ei ar trebui să moară înaintea mea, aÅŸ dori să moară lucrând pentru Domnul. Dacă va trebui să mor înainte de bătrâneÅ£e aÅŸ vrea să mor în timpul unei evanghelizări. Toate celelalte morÅ£i ar fi ridicole ÅŸi stânjenitoare.

Noi suntem soldaÅ£ii lui Hristos, iar soldaÅ£ii mor pe câmpul de luptă. Nu poÅ£i fi soldat ÅŸi să stai cu puÅŸca în spate, mâncând cipsuri ÅŸi scriind pe forumuri comentarii acide, vorbind despre treziri spirituale cu genunchii întregi ÅŸi cu fundul tocit de scaun.

Vă înÅ£eleg durerea, dar nu ÅŸi nedumerirea. Logica satanică sau shorcutul gândirii ar spune aÅŸa „SlujeÅŸti ÅŸi mori” sau „Cine scoate tinerii din case prin zăpadă să împartă ulei ÅŸi pâine?”. Dar spuneÅ£i-mi voi când slujirea are concediu? Sau care e vremea potrivită? Vara e vacanţă, PaÅŸtile aproape, Crăciunul acasă, examenele ca mâine. AÅŸa că nu mai e vreme de slujire niciodată.

Vă iubesc cu invidia pastorului care ÅŸi-ar dori să aibă asemenea tineri în biserică ÅŸi care a învăţat în anii aceÅŸtia că cine trăieÅŸte frumos ÅŸi moare frumos.

P.S. În noaptea aceasta într-o comună vecină, trei tineri au murit pe când veneau de la discotecă. Din primele cercetări ale poliÅ£iei s-a constatat că erau toÅ£i beÅ£i...

V l a d i m i r _ P u s t a n