Ca ÅŸi român, ai datoria morală să treci măcar o singură dată pragul "Memorialului Victimelor Comunismului ÅŸi al RezistenÅ£ei" de la Sighetul MarmaÅ£iei. Să vezi Groapa care a înghiÅ£it de vii pe cei ce n-au vrut ca plaga ateismului mizer să sufoce România. Să simÅ£i Gulagul de unde au plecat spre cele veÅŸnice Iuliu Maiu, I.C. Brătianu, Aurel Vlad, Sever Bocu sau alte elite ale intelectualităţii româneÅŸti. Să-Å£i aminteÅŸti de suferinÅ£ele lui Richard Wurmbrand, Radu Gyr, Valeriu Gafencu, Iuliu Hossu, Sergiu Grosu, Firenz Visky, Nicolae Moldoveanu, Traian Dorz sau alte mii de români al căror păcat era că iubeau mai mult pe Mântuitorul Hristos decât Fiara Comunistă. Să guÅŸti cătuÅŸele lui Ion Mihalache, Ioan LupaÅŸ, Silviu Dragomir, Ion Nistor, Ilie Lazăr ÅŸi… cer iertare că nu-i pot scrie pe toÅ£i. Căci genocidul instaurat de liber-cugetători, a avut cca. 2 milioane de victime în România comunistă în cele 141 de închisori ÅŸi lagăre de muncă silnică!!! Unele din fotografiile celor trecuÅ£i prin maÅŸina de tocat comunistă tapetează sute de metri pătraÅ£i pe holurile Memorialului. MergeÅ£i să le vedeÅ£i!
Sighetul este realitatea crudă a istoriei contemporane - comunismul - atât de hulită în anii trecuÅ£i, dar cu început de elogiere în prezent!? Este Auschwitz-ul românesc, este Gayaneh-ul nostru de tortură, este oglinda tristă de ateizare, este zidul pus în uÅŸa bisericii, este moartea întinsă pe culmea de rufe, care parcă tot nu se usucă.
Din nefericire “Memorialul” este "cocoÅ£at în vârfu’ ţării", unde a rămas să-ÅŸi plângă rănile nemângâiate. Vizitându-l recent, am simÅ£it securea comunistă cum îmi curgea pe reverul cămăşii, iar spatele mi-era inundat parcă de sângele cald, vărsat de atrocităţi. Sincer, nu găsesc cuvinte comparabile să descriu fiorii, însă afirm că nu am urât niciodată mai mult comunismul decât în ziua aceea (repet, comunismul, nu comuniÅŸtii). Mi-a trecut prin minte filmul în care mii de vărgaÅ£i se duceau cu lanÅ£urile la picioare la muncă silnică, condamnaÅ£i fiind pentru că-L mărturiseau pe Hristos. Am văzut pe chiaburul de bunicul plângând, ÅŸi pe comuniÅŸti cum i-au distrus mica băcănie. Åži pe celălalt, cum a fost destituit din funcÅ£ie pentru că înainte de '44 a avut orientări necomuniste. Am văzut pe tata sau alÅ£i fii de răzvrătiÅ£i care nu puteau fi promovaÅ£i de societate, pentru că trecutul familiei... M-am văzut pe mine în armată, suferind pentru că am avut curajul să scriu niÅŸte memorii. Apoi făcut zob la o ÅŸedinţă de partid…
“Fenomenal Sighet” trebuie promovat intens. Căci, paradoxal, deÅŸi credem că în România comunismul nu e decât o fantomă exorcizată, care cândva ne-a înghesuit moÅŸii la Sighet-Gherla-Aiud-Rahova-Mislea-PiteÅŸti-Canal Dunăre-Marea Neagră etc, suflul lui bântuie încă uliÅ£ele mioritice sau blocurile - aceste sate de beton cu străzi pe verticală - din oraÅŸele Valahiei. PriviÅ£i numai ce procent îngrijorător fac românii care spun că era mai bine în comunism!
Nu ÅŸtiu cum de s-a uitat aÅŸa de repede acest asasinat fizic ÅŸi moral susÅ£inut de ruÅŸi ÅŸi de românii antiromâni, care au suprimat valorile interbelice ÅŸi au dus România din top 10 pe locul 82 în lume! Dar «ne-am obiÅŸnuit să folosim sobrietatea ÅŸtiinÅ£ifică ÅŸi să evităm abordarea sentimentală, uitând victimele comunismului», spunea Romulus Rusan, ÅŸi ne-am făcut vinovaÅ£i de fiecare ins năpăstuit din «marea de amar» (cum ar spune Eminescu), fiindcă am lăsat sub colbul uitării martirii ce n-au vrut să stăm 45 de ani aruncaÅ£i la lada de gunoi a Europei. Poate că am uitat cine-am fost sau nu realizăm cine suntem!
Privind imaginile Sighetului, care te duc prin cercurile Infernului, mi-am adus aminte de predicatorul C.H. Spurgeon, care spunea studenÅ£ilor săi că ar dori să-i Å£ină "măcar 5 minute suspendaÅ£i deasupra Iadului", timp suficient încât să predice apoi eficient. Prin urmare eu aÅŸ dori ca măcar 15 minute să trec (în vizită) profesorii de Istorie prin celulele morÅ£ii de la Sighet. Åži, dacă se poate, câte 10 minute pe pastori ÅŸi pe preoÅ£i. Apoi, ÅŸtiu că lăsaÅ£i liberi pe străzile României, nu vor mai tăcea. Nu vor mai dormi. Nimeni nu va mai elogia comunismul! Iar tinerii care vizitează “Memorialul” (ÅŸi sunt destui) nu se vor mai plimba ca la Grădina de Vară, fotografiindu-se cu Grupul Statuar. Nici nostalgicii după “epoca de aur” nu vor reuÅŸi să-ÅŸi resucească minÅ£ile. Nici lor, nici altora. Cred în eficienÅ£a asta.
La Sighet, ÅŸi-n lagărele comuniste, n-au fost numai martiri. Însă toÅ£i ne roagă, de acolo de unde au plecat, să nu uităm de ei!
Doamne, Dumnezeul nostru, al Bisericii împrăştiate sub diferite haine, care ne veghezi din ceruri, nu ne lăsa să mai trecem printr-un nou Sighet! FereÅŸte România de atrocităţi, de ateism, de necreÅŸtini. Dar… ÅŸi de nepăsare!
Nicolae Geantă
« înapoi
