Două zile pe lună, satul oscila între extaz ÅŸi agonie. Extazul era cauzat de „doamna PoÅŸtăriÅ£a” care livra la domiciliu pensiile mult aÅŸteptate. Era ziua când până ÅŸi morocănosul satului, tristul satului, moÅŸ Colă al lui Mara, râdea din colÅ£ul gurii făcându-ÅŸi gura virgulă... parcă făcea reclamă la „Nike”. „PoÅŸtăriÅ£a” satului, doamna Florica a lui Cogi, arunca seminÅ£ele scurte ale fericirii în fiecare casă. MoÅŸii semnau de primire pe cupoane, babele luau ÅŸi puneau la batista-seif. Noi, nepoÅ£ii, nu ieÅŸeam din vorba lor, îndeplineam toate treburile fără cârtire cu gândul la menta din bomboane ÅŸi sucul aferent. Aceasta era ziua fericirii, când reumatismul ÅŸi spondiloza deveneau pentru scurt timp mai uÅŸor suportabile ÅŸi durerile bătrâneÅ£ii o luau la fugă la vederea leilor din batistă.

La polul opus se afla altă zi, altă doamnă. Era „doamna cu curentul”. O chema „aia”. Era o doamnă urâtă care aducea tulburare în popor. Umbla cu tupeu din casă în casă Å£ipând din toÅ£i rărunchii: „Doamna cu curentuuu!!”. Odată cu ea intra pe poarta casei ÅŸi un duh de surzenie. Se făceau toÅ£i că nu aud ÅŸi se piteau, dacă mai apucau prin cocini, grajduri. Doamna asta, care semăna cu Izabela nevasta lui Ahab, citea contorul, lua banii din mâna tremurătoare a ţăranului român ÅŸi nu pleca până nu mai arunca ÅŸi ultima săgeată otrăvită în inima bătrână: „De la-ntâi se scumpeÅŸte curentul!”.

Pleca din casă, din sat răguÅŸită ÅŸi cu blestemele după ea. Satul rămânea în urma ei devastat ca după grindină ÅŸi un duh de nostalgie cuprindea tot satul... nostalgie după vremurile cu lămpaÅŸ ÅŸi petrol. Vremuri fără stâlpi de telegraf ÅŸi fire în care să atârne nasurile mândre ale vreunui copil întors din Spania cu fiÅ£e ÅŸi nasul prea sus ÅŸi mâinile crăpate ascunse.

Mai nou contoarele le-au montat cei de la RENEL afară în văzul lumii. Åži pelicanii în zbor spre ţările calde pot citi contorul. Cu siguranţă de atâtea blesteme au rămas fără doamne.

„Prezbiterul către aleasa Doamnă ÅŸi către copiii ei...” aÅŸa îÅŸi începea Apostolul Iubirii a doua epistolă. De fapt singurul, sau printre singurii apostoli ai iubirii, restul au fost apostoli ai catolicismului, ortodoxismului, penticostalismului, baptismului.

Aleasa Doamnă căreia Harul ÅŸi Mântuirea i-au fost livrate direct la domiciliul fiilor. Harul deschide poarta ÅŸi Mântuirea intră în casa tristă a sufletului lăsând fericirea nerambursabilă. O mântuire ce nu-i de pus la batistă.

Va fi o zi în univers când întreaga omenire ce s-a fâÅ£âit prin satul lumii se va prezenta cu contorul faptelor înaintea lui Dumnezeu. În ochii Domnului valoare au doar Kw iubirii, restul energiei depuse în folosul „eului” nu are valoarea nici a unui cadavru de Å£ânÅ£ar ce s-a spânzurat de plictiseală, iarna.

Dani Surducan