Caravaggio ni-l arată pe Toma cu degetul murdar adânc împlântat în rana unui Hristos hotărât să nu lase loc de interpretări. Dar dacă priviÅ£i atent pe Toma, acesta se uită pieziÅŸ pe lângă Mântuitor, lăsându-i pe alÅ£ii să privească urma lăsată de suliţă.

El ÅŸtie că Hristos e viu, Hristos ÅŸtie că o îndoială zdravănă e mai de preÅ£ decât o credinţă pe jumătate ÅŸi astfel cei doi sunt aproximativ mulÅ£umiÅ£i. Toma cu ochii pierduÅ£i în metoda carteziană, iar Hristos cu faÅ£a prinsă în giulgiul din Torino ce pus sub microscoape ne-a dăruit chipul unui Crist grăsuliu ce seamănă cu deputaÅ£ii din Parlamentul României.

LipsiÅ£i de îndoieli sunt doar clienÅ£ii spitalelor psihiatrice… Acolo o să găsiÅ£i certitudini beton ascunse după gratii, oameni ce s-au izolat pe-o oază ancorată într-o lume relativistă cu nisipuri miÅŸcătoare.

Toma a rămas lângă Hristos când o mare parte din ucenici s-au transformat în iepuri fugăcioÅŸi. A fost umplut cu Duhul Sfânt la Rusalii, dar a făcut o declaraÅ£ie uluitoare înainte de a fi botezat în Duhul Sfânt. Isus e Dumnezeu ÅŸi înainte ÅŸi după Rusalii.

A murit cu aceeaÅŸi privire piezişă în India la Madras, străpuns de o lance ca cea folosită pe trupul lui Hristos. Cu aceleaÅŸi degete murdare a încercat să-ÅŸi oprească sângele din rană, dar apoi ÅŸi-a adus aminte că doar sângele care curge poate fi sămânţă pentru biserică. UrmaÅŸii lui în India s-au numit „tomiÅ£i”, adică îndoielnici, adică nu tot ce zboară se mănâncă (avioanele sunt exemplu clar) ÅŸi nu orice hristos este Hristos.

Toma se mai numeÅŸte ÅŸi Didimus adică geamăn. Nu ÅŸtim mare lucru despre celălalt. Åžtim doar că fraÅ£i cu Toma putem fi toÅ£i care înÅ£elegem că certitudinea este a fi convins 100% de lucruri absolut incerte. Isus e Dumnezeu ÅŸi e viu. Ce mai rămâne e sub semnul întrebării.

V l a d i m i r _ P u s t a n