Biserica primară a reuÅŸit încolÅ£ită să câÅŸtige lupta. În răcoarea catacombelor, unitatea a Å£inut loc de agent termic. În dărnicie, sărăcia a devenit belÅŸug. A doua cămaşă a primit-o cel dezbrăcat. În camera de sus, toÅ£i împreună, au primit Duhul Sfânt, ne spune medicul Luca. ToÅ£i, o inimă ÅŸi-un suflet, au schimbat lumea. Astăzi, lumea a schimbat Biserica. Ekklesia contemporană nu mai slujeÅŸte nici toată, nici împreună.

Nu contează să fim toÅ£i, dacă nu suntem împreună. Căci nu putem avea părtăşie cu cei ce numai ne întind mâna, dar inima le stă ghem de invidie. Nici cu cei ce vin zâmbind către noi, dar umbra lor stă cu parul ridicat, pregătit să ne altoiască. Nu înseamnă împreună atunci când biserica e plină, dar jumătate nu sunt de acord cu programul, cu liturghia, cu predica. Nici când unii fraÅ£i stau jos la Masa Domnului, iar alÅ£ii în picioare împart pâinea ÅŸi vinul. Nici când bătrânii ucid tinerii cu topoare dogmatice, cu picătura chinezească din stereotipuri, nici când tinerii sfidează pe cei cu perii albi, încercând să amestece biserica cu lumea.

"Vrem o trezire autentică, dar mulÅ£i ne vorbim de rău unii pe alÅ£ii. Vrem putere în evanghelizare, dar dacă mergem la altă biserică sau în alt judeÅ£, trebuie să cerem voie de la mai marii locali. Vrem continuitate în lucrarea Duhului Sfânt, dar din patru în patru ani, ne împărÅ£im în tabere ÅŸi ne luptăm cu armele firii pământeÅŸti, în numele democraÅ£iei, cu cineva să fie numărul unu, într-o structură din ce în ce mai puÅ£in relevantă pentru noile generaÅ£ii. Votăm Mărturisirea de Credinţă, adevărul Scripturii. Ca ÅŸi cum Adevărul se votează, nu se proclamă. În loc să fi stat o zi, două, nouă, în rugăciune, părtăşie ÅŸi Cuvânt, am votat ÅŸi majoritatea a învins! Ca ÅŸi cum ceea ce mărturiseau ceilalÅ£i, din aceeaÅŸi Scriptură ÅŸi călăuziÅ£i de acelaÅŸi Duh, era neadevăr”, scria fratele Virgil Achihai, preÅŸedintele CreÅŸtinilor după Evanghelie.

Inimile nu mai sunt pline de compasiune pentru cei ce-au căzut, ÅŸi nu-i mai aÅŸteptăm răbdători pe cei ce vin din urmă. RelaÅ£iile nu înfloresc pentru că cei vinovaÅ£i sunt pedepsiÅ£i, ci pentru că cei nevinovaÅ£i nu sunt plini de îndurare. Azi, printre fraÅ£i, nu e nevoie ca cineva să sufere de lepră ca să fie pus în carantină.

Putem fi toÅ£i în biserici, dar neîmpreună vom scurtcircuita energia Duhului Sfânt. Avem eÅŸecuri pentru că nu suntem toÅ£i laolaltă în cuget. Am ridicat garduri între noi, evangheliÅŸtii, baptiÅŸtii, penticostalii, tudoriÅŸtii, ortodocÅŸii, catolicii, ostaÅŸii... Nici în biserici nu suntem unul pentru altul 100%. Ne-am divizat, în caste, în simpatizanÅ£i, în tabere... Iar diavolul ne roade fericit.

Åži Iuda a fost între ucenici, dar nu era împreună cu ei.