Duminică 3 ianuarie 2010. Zăpadă mârÅŸavă, viscol, drumuri închise, camioane prin ÅŸanÅ£uri. Stăteam în sala mare a primăriei ÅŸi aÅŸteptam să vină microbuzul CireÅŸarilor cu remorca plină de aparatură. Ne gândeam că o să fim doar noi cei din staff în sală. Au tot venit ÅŸi-au umplut sala, alÅ£ii au ajuns la sfârÅŸitul serbării, obosiÅ£i ÅŸi îngheÅ£aÅ£i. Nicicând n-a prins mai bine ceaiul nostru. Am avut toată seara ochii în lacrimi cu gândul la o generaÅ£ie pe care am cunoscut-o prin tabere, huiduită cum n-a mai fost alta înaintea ei, care în loc de cenuşă ÅŸi-a presărat în cap tone de gel, o generaÅ£ie care ascultă de-a valma SperanÅ£a ÅŸi Hillsong, Puiu Chibici ÅŸi Gaither, ce pleacă de-acasă prin zăpadă 300 de km ca să asculte o predică ÅŸi apoi aleargă înapoi să mai prindă o oră de yahoo-messenger ÅŸi să facă bla-bla până la miezul nopÅ£ii.
Au Biblia pe telefonul mobil. N-o citesc, dar le creează un sentiment al apartenenÅ£ei ÅŸi al siguranÅ£ei ce se spulberă când au necazuri ÅŸi atunci (abia atunci) citesc Scriptura.
Se luptă cu pornografia pe internet, cu spaimele lipsei unui loc de muncă, cu lipsa băieţilor cu care să te căsătoreşti (25 milioane de chinezi n-au cu cine să se căsătorească, dar acolo totul e invers).
Sunt arţăgoÅŸi ÅŸi puÅŸi pe critică aÅŸa cum odinioară părinÅ£ii lor erau prin biserici în anii electorali. E greu să ajungi ÅŸi la inima ÅŸi la urechea lor.
Prin 1977 o trupă cântă cu o orgă „Vermona” prin biserici, iar fraÅ£ii din comitet ne mai putând suporta asta, ieÅŸeau afară ÅŸi lăsau jos siguranÅ£a de la tabloul electric. Nimic nu-i nou sub soare, iar cei ce altădată nu erau înÅ£eleÅŸi, nu înÅ£eleg la rândul lor pe cei de azi.
De aceea privesc optimist spre viitorul din ce în ce mai scurt, ce în curând va fi înghiÅ£it de veÅŸnicie.
Ei sunt ultima generaÅ£ie huiduită. După ei nu va mai fi nimic. Nici măcar potopul. O generaÅ£ie ca oricare alta, nici mai sfântă, nici mai păcătoasă. O generaÅ£ie ce trebuie rapid evanghelizată pentru a nu fi prinsă pe picior greÅŸit. Religia e bună pentru pământ, nu pentru cer.
O ultimă generaţie...
V l a d i m i r _ P u s t a n
« înapoi