Pasajul din Faptele Apostolilor 11:26 evidenÅ£iază o frumuseÅ£e aparte a creÅŸtinismului în faţă. Luca menÅ£ionează că pentru prima dată ucenicilor Domnului Isus le-a dat numele de creÅŸtini în Antiohia, ÅŸi cred eu că putea fi oricare alt oraÅŸ dar probabil ucenicii de acolo trăiau cel mai din plin viaÅ£a cea nouă.

Luca observă bine un aspect important, ucenicii nu s-au numit singuri creÅŸtini –adică aparÅ£inând lui Hristos, ci oamenii din jur, cei din lume le-au dat acest nume. Adică ucenicii propovăduiau în sinagogi sau biserici pe Isus, un Domn al iubirii ÅŸi al păcii, sfinÅ£enia întruchipată, iar restul săptămânii Îl arătau oamenilor prin viaÅ£a trăită curat ÅŸi frumos. Propovăduiau un Hristos iubitor ÅŸi în acelaÅŸi timp aveau inima plină de iubirea Lui. Åži oamenii vedeau asta! SimÅ£eau asta sărmanii ÅŸi amărâÅ£ii, iar în vremea de foamete care o profeÅ£ise Agab s-a demonstrat ca atunci când creÅŸtinii sunt cu adevărat creÅŸtini nimeni dintre fraÅ£i nu răbdă foame nici nu umblă desculÅ£.

Mă întreb dacă s-ar scrie cu noi pasajul respectiv... dacă ar fi oraÅŸul meu sau cel în care locuieÅŸti tu în discuÅ£ie, oare ce nume am primi? Ce propovăduim duminica în biserică ÅŸi ce dovedim în cursul săptămânii? Realizăm că oamenii se uită la noi, aud ce predicăm dar văd ÅŸi faptele noastre? Ne văd la ÅŸcoală, la serviciu, mergând pe stradă, gonind prin trafic sau circulând fără bilet în autobuz ÅŸi la urmă pun o etichetă în dreptul nostru! Åži dacă la urmă nu ne numesc creÅŸtini – aparÅ£inând lui Hristos, atunci e degeaba! Degeaba mergem la biserică, cântăm sau predicăm, degeaba dăm zeciuială, degeaba clădim biserici în fiecare sat românesc, dacă la urmă oamenii nu ne numesc creÅŸtini! HristoÅŸi mai mici! ÎnÅ£elegem că degeaba ne numărăm cu sutele de mii în România dacă în dreptul nostru nu se poate pune pe drept numele de creÅŸtin? Că dacă viaÅ£a nu dovedeÅŸte vorba, e degeaba... Oare nu ratăm noi esenÅ£a creÅŸtinismului?

Åži asta cu atât mai mult cu cât numele final ÅŸi eticheta eternă ne-o va da El, Isus Hristos! Åži El nu va fi părtinitor, ci drept în judecată.

În final, nu cred că oraÅŸul meu are nevoie neapărat de vizita lui Pavel ÅŸi Barnaba pentru ca noi ucenicii să primim numele de creÅŸtini. Avem însă nevoie de o redescoperire a vieÅ£ii noi ÅŸi a trăirii cu pasiune pentru Domnul, astfel încât trăirea să întărească propovăduirea noastră.