A mai trecut aproape un an È™i aceste sărbători sunt ca vântul, vin È™i pleacă, iar în urma lor tot noi rămânem; noi cu realizările noastre, noi cu fericirile noastre È™i tot noi cu eÈ™ecurile noastre. Noi, dar nu înnoiÈ›i.

Am intrat zilele trecute într-un hipermarket È™i am văzut o goană după cadouri mai ceva ca în filme; pe feÈ›ele oamenilor se citea crispare, nervi, stres È™i multe dileme. Peste tot abundă de afiÈ™e care îl înfățiÈ™ează pe marele MoÈ™ Crăciun. Încercăm să ne minÈ›im È™i să-l facem să existe. După cum observ, el este un fel de Dumnezeu al lunii decembrie. Este mai simplu cu el, pentru că el joacă aÈ™a cum vrem noi. El aduce cadoul pe care îl dorim noi; când inimile sunt triste el vine cu daruri încercând să rezolve superficial clipa È™i să salveze aparenÈ›ele.

El rezolvă efectul nu È™i cauza, dar el este mai simplu de abordat. El este plăsmuirea minÈ›ii omeneÈ™ti în încercarea disperată a omului de a-È™i controla propria viață È™i de a avea senzaÈ›ia unei vieÈ›i fericite. Și câte scrisori nu i-au mai fost trimise, adevărate opere. Păcat, nu s-au rugat cui trebuia!

Din păcate pentru unii, nu MoÈ™ Crăciun vindecă boli, nu el rezolvă problemele societății, nu el mântuieÈ™te sufletele oamenilor. Se pare că marele MoÈ™ Crăciun este cam mic È™i limitat. E normal pentru o plăsmuire a unei minÈ›i omeneÈ™ti.  Citeam într-un ziar acum vreo două luni, că singurul care mai poate repara un drum European din judeÈ›ul nostru este MoÈ™ Crăciun. Am râs…

Pe mulÈ›i s-ar putea să-i enerveze adevărul acesta, pentru că le place să se mintă, insă pe mine mă enervează să tot aud poveÈ™ti într-o lume care n-ar trebui să aibă timp de ele.

Crăciunul nu este sărbătoarea moÈ™ului ci a lui Hristos. El, chiar dacă ne mustră È™i nu ne dă mereu ce dorim noi, a facut totul pentru mântuirea È™i înnoirea noastră. Și acest “totul” mi se pare mai mult decât ne-am putea dori vreodată.

Ps:  Dacă tot facem cadouri, să nu uităm, darurile în numele lui Hristos aduc comori în cer…

Fintoiu Alexandru