"ArÅŸiÅ£a a ucis orice boare de vânt / Soarele s-a topit ÅŸi s-a scurs pe pământ", spunea LabiÅŸ despre luna lui cuptor.

Praful de pe drum e fierbinte ca cenuÅŸa vulcanică. Râurile s-au retras cuminÅ£i în talveg. Sălciile plângătoare nu mai au lacrimi. Iar frunzele lor, s-au răsucit de toropeală. Două vrăbii se scaldă în tigaia lui Hunter. Câinele stă tolănit, milog, sub scară la uÅŸa bucătăriei, privind iscoditor puii ÅŸi cloÅŸca ce se spală în... grămada de rumeguÅŸ. Puiu lu' Burloi, un vecin de-al meu, ÅŸi-a pus un butoi de 200 litri pe-o schelă. De la peste 5 metri, apa termală încălzită solar, curge printr-un furtun, într-o cabină de duÅŸ din patru celofane. Din când în când, se răcoreÅŸte, fluierând Bolero.

Feroviaru, vărămiu, e mai ÅŸmecher. Are un butoi în pod, unde urcă apă cu găleata. Gradientul termic e ajutat de tabla de pe casă. Însă el, când face baie în bucătărie, ascultă manele. Åži face "lăcărie" pe duÅŸumea de-ÅŸi supără muierea. Ghiţă a lu' BoroÅŸ, de pe uliÅ£a ailaltă, are la colÅ£ul casei o tocitoare. Când n-are prune în ea, Å£ine apă de ploaie. Dacă afară sunt 40 de grade, recipientul pentru borhot e cea mai râvnită piscină, pe verticală. Mai ales că e adânc de 3 metri.

"HaideÅ£i la baie la gârlă", e îndemnul unei blonde de 18 ani, care adună pruncii de pe uliţă, ÅŸi pleacă, leader între ei, la scăldat. "Tu nu te duci deloc, că faci păduchi", îÅŸi repede o bătrănă nepoÅ£ica. ÎncolonaÅ£i ca raÅ£ele leÅŸeÅŸti, cu costumele de baie ÅŸi prosoapele la brâu, puÅŸtani ÅŸi puÅŸtoaice merg ca pe jar, ÅŸchiopând de fierbinÅ£eala ÅŸi ascuÅ£iÅŸurile pietrelor de râu. "Dar Anda, de ce n-a venit?". "E la bucureÅŸteni, le-a pus maică-sa apă în piscină". Uitasem, bucureÅŸtenii veniÅ£i în sat au piscine în curÅ£i. Mai mici sau mai mari. Copiii Drăgănesei însă, au un râu întreg. Cu pietre, cu nisip, cu broaÅŸte, cu… tot.

Fiert, bronzat de betoane, sămbătă pe la ora paiÅŸpe trecute fix, nu mai rezist. O iau pe urmele copiilor, spre gârlă. Ca în anii copilăriei. Într-un leagăn, Andu ÅŸi Luiza lu' Å¢oi, doi tineri de vreo douăj’ de ani, se bălăngăne alene. "Nu mergeÅ£i la râu, la scăldat?", am curiozitatea să-i întreb? "Eee, ce vreÅ£i să facem bube?". Ajuns la râu copiii se bucură. Åži de prezenÅ£a mea inopinantă, ÅŸi de apă. Fac valuri să-ncălzească "ochiul", se aruncă de pe mal, din sălcii, se cronometrează cine e mai rezistent la scufundări. Joacă leapÅŸa. Aleargă de colo colo, tulbură apa, îÅŸi pun nisip în cap! Sar apoi într-un picior pe mal, cu piatra la ureche, incantând ceva din Creangă, ca să le iasă apa.

După o porÅ£ie de bălăceală cum numai în gârlele României poÅ£i să ai parte, m-am întors acasă răcorit. Fresh. "La duÅŸ, direct, dom' profesor", mă ia soÅ£ia din poartă! Åži pe mine, ÅŸi pe Sefora. "De ce să mai fac baie după baie?", mă-ntrebam săpunindu-mă nedumerit. Ce bube, ce păduhi, ce cârâială pe piele? Apa a fost curată... Numai că, am găsit o mână de nisip în bermude!

MergeÅ£i la scăldat românilor, fraÅ£ilor. Nu numai în piscine ori la duÅŸ. MergeÅ£i la râuri, la lacuri, la mare. Acolo unde e un luciu de apă. ScăldaÅ£i-vă aici pe pământ, ÅŸi binecuvântaÅ£i-L pe Dumnezeu c-o puteÅ£i face. În cer nu va mai fi timp de baie! Åži..., nici măcar de botezuri.

Nicolae Geantă