Nimeni nu ne crede dacă sărutăm pasărea
din zbor, iarba înverzind. Noi suntem un fel
de martori ai adolescenţei ruginind.
"Cireşar" Nichita Stănescu
Arhivă Editorial »
Vremuri noi… Vladimir Pustan




A venit unul cu un acordeon în spate ÅŸi-a intrat gălăgios ÅŸi teatral în biserică. Unsuros. Tipul de vizitator pe care l-am crezut de domeniul timpului când precambrianul se îngâna cu cambrianul ÅŸi se năşteau marile depozite carbonifere.

Mă înÅŸelam. Tipi ca el eclozează repede… S-a proţăpit în faţă ÅŸi-a zis „Sunt handicapat”, deja ne dădeam seama, „ÅŸi doresc să-mi faceÅ£i o colectă. Åži ca să nu pierdem vremea, până caut eu o cântare, să meargă farfuria că de la ora 11 vreau să fiu ÅŸi la baptiÅŸti să-i bucur ÅŸi pe ei”. L-am trimis la baptiÅŸti foarte repede ca bucuria lor să fie deplină., dar tot am rămas marcat de gândul că intrasem fără să-mi dau seama în secolul vitezei ÅŸi în încetinita ÅŸi prăfoasa noastră biserică…

Peste două săptămâni stăteam liniÅŸtit ÅŸi cu gândul aiurea pe bancă lângă amvonul bisericii ÅŸi ascultam pe sora PorumbiÅ£a cum falsa în faÅ£a tuturor plină de patos. Nu-mi duc telefonul mobil la biserică. Dacă-l duc îl opresc. Atunci nu ÅŸtiu cum s-a făcut că era lângă mine pus pe „silent” ÅŸi l-am văzut că clipeÅŸte ÅŸmecher. Mesaj. Oare cine trimite mesaje când ÅŸtie că sunt la slujbă? Curiozitatea crescuse în mine gata să pocnească ca un balon de la nunÅ£ile noastre în general stupide. Am citit mesajul. „Fratele Cristi are o cântare spre slava Domnului.” Am plesnit. Eram intraÅ£i ÅŸi-n secolul tehnologiei ca într-o gură de canal.

Săptămâna trecută alt bilet… Cineva cerea ÅŸi el un mic ajutor, „dacă se poate doar în bani”, dar ceea ce m-a lăsat ca la dentist a fost sfârÅŸitul biletului. „Bilet returnabil – Natura trebuie ocrotită.” Acum când British Petroleum scapă tot Å£iÅ£eiul din subteran direct în ocean, biletul acesta mi-a umezit ochii. Copacii din Harghita ÅŸi Covasna care au mai rămas în picioare mai au o ÅŸansă. Am intrat ÅŸi în era ecologistă.

Mă simt depăşit ÅŸi nereciclabil. Dimineaţă am băut o cafea tare, am pocnit vreo doi Å£ânÅ£ari ce-mi luaseră sânge în noapte ÅŸi-am înÅ£eles din ochii bernardului Barry că jumătate din vară a trecut sub ploi, noroi ÅŸi câteodată stele.

 

 

V l a d i m i r _ P u s t a n



« înapoi