Câteodată chiar nu sunt în necunoÅŸtinţă de planurile Diavolului ÅŸi Dumnezeu îmi descoperă strategia lui. Am văzut în ultima vreme cum încetul cu încetul se implică mai mult (săracu’). Pe de o parte, mă gândesc că e bine pentru că asta îmi spune că se întâmplă ceva bun ÅŸi că Dumnezeu a început să îÅŸi facă de lucru cu noi ÅŸi prin noi. Åžtiu asta din Biblie (de unde altundeva).

Atâta timp cât Moise era un copil în casa lui Faraon ÅŸi era om la locul lui nu se întâmplau prea multe. Când Dumnezeu i-a vorbit ÅŸi a început să calce pe apă ÅŸi să meargă spre Dumnezeu, au început problemele. Cât timp Noe săpa în grădină ÅŸi se uita la “tânăr ÅŸi neliniÅŸtit” episodul 40359, oamenii nu aveau treabă cu el. Când ÅŸi-a scos piciorul din barcă au început: ”eÅŸti penibil, visezi, vrei să fii menÅ£ionat în cărÅ£ile de istorie, e imposibil ce vrei să faci, n-o să-Å£i iasă, tu ne faci de râs, etc. Despre Noe Dumnezeu spune “Noe era un om drept ÅŸi integru între cei din generaÅ£ia sa” (Geneza 6:9).

Cât timp David făcea catering ÅŸi ducea mâncare la fraÅ£ii lui, era băiat bun, liniÅŸtit la locul lui. Åži lumea îl ÅŸtia în oraÅŸ ca băiatul care ÅŸi-a făcut sandviÅŸ dintr-un leu. (Pe atunci un sandviÅŸ costa un leu.) Când ÅŸi-a dat întâlnire cu Goliat, atunci au început batjocurile. Cât timp Petru stătea în Ierusalim, ziarele nu aveau subiecte pe prima pagină. Când s-a ridicat să spună ceva au început prigonirile.

Ce vreau să zic: este un timp când Dumnezeu ne pregăteÅŸte ÅŸi ne dă un vis. Înainte ca visul să prindă contur sunt câteva lucruri care se întâmplă. Unul din ele e că Diavolul îÅŸi ocheÅŸte prada. Åži începe, ca ÅŸi în cazul meu, să îi distrugă imaginea de sine, să îl facă să creadă că lumea asta îi nimic ÅŸi că eÅŸti un mare ÅŸi falnic nimic în nimicul ăsta. Atunci când crezi asta, începi să mori înainte să apuci să zici... mama. TotuÅŸi, dacă nu crezi că eÅŸti chiar nimic (tot ca ÅŸi în cazul meu), Diavolul începe să te discrediteze în faÅ£a oamenilor. Dacă nu a reuÅŸit în interior, speranÅ£a lui e ca din exterior să facă ceva. Când Petru a luat 10 cu felicitări la răspunsul dat despre cine este Isus, Diavolul i-a trimis o femeie să îi pună de 3 ori aceeaÅŸi întrebare, la care el cu succes se leapădă. Apoi cortina s-a deschis, cocosul reuÅŸind un recital impecabil interpretând exemplar fiecare notă de pe partitură.

Nu ÅŸtiu dacă vreodată aÅ£i auzit cocoÅŸul cântând. Când eram mic aveam în curte un cocoÅŸ care mă trezea la 6 dimineaÅ£a. Nu l-am băgat în seamă pentru că nu îmi cânta mie personal. Când am crescut, ÅŸi pe măsură ce Dumnezeu îmi arăta câte puÅ£in din ce sunt făcut ÅŸi ce sunt, începeam să înÅ£eleg armonia ÅŸi mesajul din execuÅ£ia plină de fineÅ£e ÅŸi pasiune a trilului din vocea cocoÅŸului. Partea bună e că atunci când Dumnezeu îÅ£i arată ce eÅŸti, tot El îÅ£i spune cine ai putea fi în Cristos.

Pavel copiază parcă conceptul din experienÅ£a lui Petru ÅŸi spune: “Dacă cineva este în Cristos este o făptură nouă, cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile sunt noi”. Pentru Petru lucrurile au devenit noi ÅŸi s-a văzut atunci când s-a ridicat în picioare ÅŸi a susÅ£inut un concert mai “rock” cu influenÅ£e de Rap pe alocuri, în faÅ£a a 3000 de oameni. Când a dat volumul la maxim în minutul 2:36 din Faptele Apostolilor spunând: “Să ÅŸtie bine tot publicul de aici că Dumnezeu L-a făcut Domn ÅŸi Cristos pe acest Isus pe care L-aÅ£i răstignit voi!”, publicul care era în delir, s-a oprit ÅŸi a întrebat: “Ce să facem?”. Cred că au fost la concert ÅŸi oamenii care l-au recunoscut pe Petru, care mai de mult fusese la festivalul de muzică ÅŸi lepădare de Cristos „CocoÅŸul de aur”... Doar dacă ai Duhul lui Dumnezeu în tine poÅ£i să înÅ£elegi expresia “făptură nouă”.

Dacă Bitman (Holograf) spunea că “viaÅ£a e o luptă vrei nu vrei”, Pavel o zice ÅŸi mai frumos pentru că el umblă cu Dumnezeu. “Luptă-te lupta cea bună a credinÅ£ei”...

Între statul în fotoliu ÅŸi transpiraÅ£ia de la emoÅ£iile unui cântec cântat imperfect la chitară sau voce, aleg transpiraÅ£ia, că face ca pielea să respire mai bine). Mi-a plăcut „Gladiatorul”. Sincer, am stat în scaun ÅŸi am visat că aÅŸ fi în locul lui. Dacă atunci visam momentul... acum ÎL TRÄ‚IESC!

Ovidiu Andreica