Arhivă Editorial

Tineri cu lacrimi în ochi. SfâÅŸiaÅ£i de lupte pe care nu le-au putut duce. RăniÅ£i, descurajaÅ£i, nemulÅ£umiÅ£i. ÎnÅŸelaÅ£i. De visele lor. DezamăgiÅ£i. De realizările lor. De forÅ£ele lor. Ba chiar de Dumnezeu, cum ar îndrăzni Philip Yancey să spună! Cu garda lăsată, cu spadele jos, ei nu mai vor să lupte. Ori, nu mai cred că pot învinge. Nu pot privi decât la eÅŸec. La monumentul fatalităţii. Sunt în plin „război”, dar vor să iasă din tranÅŸee. Ar vrea să evadeze...

citeşte mai departe...

G. K. Chesterton, numit ÅŸi “prinÅ£ul paradoxului”, a spus despre bucurie că “este raÅ£iunea existenÅ£ei noastre”. M-am tot gândit, ascultând diferite variante ale bucuriei creÅŸtine, cum se vede totuÅŸi bucuria în viaÅ£a unui om. Se spun poveÅŸti de la amvoane, cum că bucuria ar fi acea stare de spirit care se vede doar în interiorul omului, exclusiv o stare personală interioară, iar când astfel de afirmaÅ£ii se refugiază în spatele Bibliei, a unor interpretări,...

citeşte mai departe...

Schopenhauer spunea că sunt în lumea noastră doar trei aristocraÅ£ii. A naÅŸterii – când părinÅ£ii au avut la rândul lor butuc bun; a banilor - când ai suficient de mulÅ£i să-i azvârli în stânga ÅŸi-n dreapta spre enervarea proletariatului ÅŸi a spiritului - când ai ajuns să treci dincolo de ce-Å£i spune ÅŸcoala ÅŸi societatea ÅŸi să gândeÅŸti liber ÅŸi neîngrădit. Cei cu bani sunt avantajaÅ£i pentru că îÅŸi pot cumpăra ranguri ÅŸi diplome, dar aici este un...

citeşte mai departe...

BucuraÅ£i-vă seara, când în casă este gălăgie ÅŸi nu vă puteÅ£i odihni de râsetele pruncilor dumneavoastră băgaÅ£i devreme în pat. Nu-i mai apostrofaÅ£i că nu adorm liniÅŸtiÅ£i. Åži nici atât de repede ca dumneavoastră. Într-o zi, liniÅŸtea o să vă pară înspăimântătoare! BucuraÅ£i-vă când dimineaÅ£a găsiÅ£i o jumătate de tub de pastă de dinÅ£i risipită în chiuvetă. Într-o zi veÅ£i găsi Colgate-ul întărit. Åži nedesfăcut de nimeni!...

citeşte mai departe...

Am răsfoit de curând o carte din biblioteca tatei. O carte cu paginile îngălbenite de timp ÅŸi colÅ£urile ÅŸlefuite pe care tata a încercat o chiverniseală specifică poporului român. Chivernisirile de acest gen aveau loc după ce tanti PoÅŸtăşiÅ£a, tanti ce vărsa pensiile la domiciliu, îÅŸi termina de băut cafeaua făcută la ibric ÅŸi pleca să întristeze alt locatar al urbei ÅŸi să golească alt ibric. La câte cafele bea într-o zi, nenorocea cu siguranţă câteva nopÅ£i. Sau...

citeşte mai departe...

Biserica primară a reuÅŸit încolÅ£ită să câÅŸtige lupta. În răcoarea catacombelor, unitatea a Å£inut loc de agent termic. În dărnicie, sărăcia a devenit belÅŸug. A doua cămaşă a primit-o cel dezbrăcat. În camera de sus, toÅ£i împreună, au primit Duhul Sfânt, ne spune medicul Luca. ToÅ£i, o inimă ÅŸi-un suflet, au schimbat lumea. Astăzi, lumea a schimbat Biserica. Ekklesia contemporană nu mai slujeÅŸte nici toată, nici împreună. Nu contează să fim toÅ£i, dacă nu suntem...

citeşte mai departe...

Oamenii sunt cei mai buni maratoniÅŸti. Se antrenează cu sârguinţă în fiecare zi ÅŸi aleargă de parcă cerul ar fi aici, ÅŸi acum, ÅŸi mai târziu. Majoritatea lucrurilor după care umblăm nu sunt cele de sus. Atât căutăm valori materiale ÅŸi diamante, că le ratăm pe adevăratele giuvaieruri. Când lucrurile după care s-a alergat atât, vor dispărea brusc, te uiÅ£i în ochii suferinzi ai persoanelor ÅŸi nu vezi decât opacitate, uitări fără viaţă, dezechilibru, disperare, o...

citeşte mai departe...

AÅŸ fi vrut să continui cu fotografiile din soarele ce încet, încet slăbeÅŸte aÅŸteptând înfrângerea vântului de septembrie. Dar în Londra e foc, iar miile de tineri cu glugi pe cap habar n-au de vară. Ei n-au decât un singur anotimp. O iarnă singuratică în suflet… În anul 2008 eram în Paris ÅŸi nici un poliÅ£ist prin centru. ToÅ£i erau prin periferii să se uite cum tinerii negri incendiază maÅŸini. Era ura de-o sută de ani răbufnită… Bunicii ÅŸi...

citeşte mai departe...