Arhivă Editorial

A venit unul cu un acordeon în spate ÅŸi-a intrat gălăgios ÅŸi teatral în biserică. Unsuros. Tipul de vizitator pe care l-am crezut de domeniul timpului când precambrianul se îngâna cu cambrianul ÅŸi se năşteau marile depozite carbonifere. Mă înÅŸelam. Tipi ca el eclozează repede… S-a proţăpit în faţă ÅŸi-a zis „Sunt handicapat”, deja ne dădeam seama, „ÅŸi doresc să-mi faceÅ£i o colectă. Åži ca să nu pierdem vremea, până caut eu o cântare, să...

citeÅŸte mai departe...

Dumnezeu ne-a vorbit zilele acestea prin apă. De câÅ£iva ani buni, în România, digurile se rup, râurile îÅŸi ies din fire ÅŸi vin nepoftite în casele noastre unde ni se urcă în pat. Apoi pleacă în zori cu casă cu tot. Apoi vin politicienii care promit ca ÅŸi Henric al IV-lea o găină în fiecare oală duminica. Pentru că multora atât le-a mai rămas. O cratiţă. Am putea da vina pe pădurile tăiate. Idealul României e să mai rămână cu un copac. Cel al...

citeÅŸte mai departe...

Două liceence citeau curioase deunăzi Cool Girls. O revistă a generaÅ£iei emoticon. Surprinse de povestea unei puÅŸtoaice, cititoarele de 19 ani m-au întrebat ce soluÅ£ie aÅŸ avea eu pentru cazul lui Andy, care se plânge redacÅ£iei de disperarea sa: „Am 13 ani..., toată lumea mă vede Emo, părinÅ£ii mei divorÅ£aÅ£i nu mă înÅ£eleg, prietenul m-a părăsit... AÅŸ vrea să mă sinucid ÅŸi să scap de viaţă... de câteva ori am încercat... Ce mă sfătuiÅ£i?”. Desprinsă parcă din...

citeÅŸte mai departe...

Îmi înfing adânc stiloul în inimă ca să mai pot scoate din ea cuvinte. Sânge nu mai am… O parte l-am donat pe clasa a XII-a pentru o colegă ce ÅŸi-a tăiat venele din cauza unei toamne prelungite. Ce-a mai rămas, mi l-au supt vârcolacii grijilor. Nici iubiri nu mai am în lupta cu demonii urii, căzând cu mâna în beregheata vecină. Pe câmpul sentimentelor străvezii plutesc în deriva verii, corăbiile grâului încolÅ£it din multele ploi ale...

citeÅŸte mai departe...

O fi pământul o gară în paragină din care aÅŸteptăm cu nu prea multă înflăcărare veÅŸnicia, dar aÅŸa cum e el, decăzut, murdar de păcat, cu puÅ£ine locuri curate cu oameni curaÅ£i... are totuÅŸi unele splendori ce nici chiar Raiul nu le are. Este interesant faptul că Dumnezeu nu S-a lăudat la Iov cum fâlfâie aripile sfinte ale heruvimilor ÅŸi nici cu Noul Ierusalim, noul cer, noul pământ, ci cu acesta pe care trăim, fiinţăm, respirăm. El se laudă cu marea, cu vântul, cu zorile,...

citeÅŸte mai departe...

Dedalus, meÅŸterul mitologiei greceÅŸti ce-a primit talentul direct de la ZeiÅ£a Atena a inventat burghiul, toporul ÅŸi firul cu plumb, a sculptat statui ce păreau atât de vii încât oamenii le-au legat cu lanÅ£uri de ziduri de teamă ca să nu fugă. Lui Minos în Creta i-a creat labirintul în care regele a închis monstrul jumătate om, jumătate taur, Minotaurul, a reuÅŸit să scape din exil făcându-ÅŸi aripi din pene de păsări lipite cu ceară. A avut însă un defect capital. A...

citeÅŸte mai departe...

1 Timotei 4:12 “Nimeni să nu-Å£i dispreÅ£uiască tinereÅ£ea; ci fii o pildă pentru credincioÅŸi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie”. Un tânăr curat, într-o lume murdară…Oare chiar atât de imposibil poate fi? Din păcate în zilele noastre nu mai putem găsi exemple nici măcar în biserici ÅŸi atunci... totuÅŸi cum putem fi tineri curaÅ£i în lumea aceasta care se duce cu viteză spre flăcările iadului? Cum să fim...

citeÅŸte mai departe...

Zilele trecute, un tânăr cu creastă gelată, cu pectorali umflaÅ£i ÅŸi un lănÅ£ic gros de-un deget la gât m-a acuzat, mirat că sunt credincios. Cu aere de popă, de superioritate în problema divinităţii, sigur pe el ca Saul din Tars când alerga creÅŸtinii ÅŸi cu nasul pe sus ca aprodul Caiafa, flăcăul cu ochii albaÅŸtri mi-a argumentat cu lejeritatea primarului de Å£ară în campanie: "Vă pot demonstra că Dumnezeu nu există!". "Cum?" am întrebat zâmbind. "Vă...

citeÅŸte mai departe...