Arhivă Editorial

Duminică 3 ianuarie 2010. Zăpadă mârÅŸavă, viscol, drumuri închise, camioane prin ÅŸanÅ£uri. Stăteam în sala mare a primăriei ÅŸi aÅŸteptam să vină microbuzul CireÅŸarilor cu remorca plină de aparatură. Ne gândeam că o să fim doar noi cei din staff în sală. Au tot venit ÅŸi-au umplut sala, alÅ£ii au ajuns la sfârÅŸitul serbării, obosiÅ£i ÅŸi îngheÅ£aÅ£i. Nicicând n-a prins mai bine ceaiul nostru. Am avut toată seara ochii în lacrimi cu gândul la o generaÅ£ie pe...

citeÅŸte mai departe...

A fost odată, de-ar mai fi ÅŸi azi, când vecinii se adunau seara pe băncile de la poartă, stând la taclale ÅŸi numărând împreună stelele căzătoare. Se vorbea cu patimă, se râdea la fel, se schimbau cuvinte, idei culese din prunii proaspăt mirosind a var nestins. Se împărÅ£eau necazurile, poverile, crucile... Se legau răni, se pansau suflete. Nea Vasile slobozea câte-o glumă de se scuturau de râs babele. Mirosea a voie bună, a pruni fericiÅ£i, a câini scăpaÅ£i din lanÅ£....

citeÅŸte mai departe...

Fratele Mincu, un bătrân cu coloană vertebrală necurbată din biserica mea, ne-a povestit într-o duminică de la amvon despre o tânără nelovită de modă. Adolescenta, care aÅŸtepta gânditoare un tren într-o gară, s-a remarcat de la o poÅŸtă prin port ÅŸi prin figură. Avea o faţă atât de senină, încât proaspătul octogenar, după ce-a scanat-o tangenÅ£ial, n-a rezistat să n-o gratuleze: „Măi, tu eÅŸti creÅŸtină! Nu trebuie să spui nimic, căci te-am citit!”....

citeÅŸte mai departe...

Nu ÅŸtiu dacă Iorga avea dreptate când zicea că un suflet e ca un instrument muzical ce falsificat odată va cânta fals toate ariile. Cred că n-avea dreptate deoarece un instrument se poate iarăşi acorda. O chitară nu după o altă chitară, ci după un pian. Nu ne acordăm după alÅ£i oameni, ci după Dumnezeu. Cert este că în România în urmă cu 300 de ani când cineva trăia în păcate grosolane, biserica îl oprea de la euharistie, dar mă întreb câtă putere avea...

citeÅŸte mai departe...

În ultimul timp un cuvânt a mai fost adăugat victorios menajeriei cuvintelor de lemn folosite cu atâta abundenţă în bisericile noastre. Acesta este cuvântul special cu toate variantele aferente. Avem o seară specială, o săptămână specială, un program special, un anunÅ£ special, o colectă specială, o rugăciune specială ÅŸi alte multe ÅŸi nefericite alăturări. Cuvântul acesta, ce iese din puÅ£ul gândirii, n-a apărut peste noapte. A fost pregătit de sute de ore de programe...

citeÅŸte mai departe...

Un prieten al lui Flaubert, Le Poittevin, în clipa morÅ£ii zicea privind afară „ÎnchideÅ£i fereastra, e prea frumos”. Poate că locul unde se ducea nu i-ar mai fi oferit nici măcar frumuseÅ£ea morÅ£ii unor frunze în toamnă, a unei ploi în ianuarie aducătoare de gripă porcină. Pe de altă parte, fără să cad în ispita Martorilor lui Iehova sau a Avatarului lui Cameron, sunt convins că pe pământ există lucruri frumoase cu care nu ne vom mai întâlni în cer. Nu mai...

citeÅŸte mai departe...

Îngerii înarmaÅ£i cu mături au început curăţenia generală în multele locaÅŸuri ale Tatălui. Scutură covoarele pe ferestrele cerului mutând albul din Rai pe uliÅ£e, pe crengi, pe case, pe sufletele omenirii. Ninge lin, duios ca un mângâiat de-al mamei. Dumnezeu ne cunoaÅŸte ÅŸi numărul de la pantofi. Prin covorul de zăpadă întins ne ia mărimea la picior ÅŸi prin încercare mărimea credinÅ£ei. Prin fraÅ£ii enervanÅ£i, mofturoÅŸi ÅŸi acri ne măsoară iubirea. Prin genunchii...

citeÅŸte mai departe...

Cele ce vor urma a fi spuse, vor putea fi interpretate într-un mod diferit de cel pe care îl am în vedere acum, când încerc a aduna cele risipite ÅŸi a le uni într-o cugetare cu ramificaÅ£ii, ce nădăjduiesc a fi una întru Adevăr ÅŸi nu un rezultat al propriei mele simÅ£ualităţi, ruptă de o raportare face to face (corp, suflet, minte) cu Dumnezeul Cel Viu, Cel ce face cu putinţă cele ce la oameni sunt cu neputinţă (Luca 18:27). Iar acest verset, nădăjduiesc a fi o cheie a mesajului pe...

citeÅŸte mai departe...