Arhivă Articole

Pasajul din Faptele Apostolilor 11:26 evidenţiază o frumuseţe aparte a creştinismului în faţă. Luca menţionează că pentru prima dată ucenicilor Domnului Isus le-a dat numele de creştini în Antiohia, şi cred eu că putea fi oricare alt oraş dar probabil ucenicii de acolo trăiau cel mai din plin viaţa cea nouă. Luca observă bine un aspect important, ucenicii nu s-au numit singuri creştini –adică aparţinând lui Hristos, ci oamenii din jur, cei din lume le-au dat acest nume. Adică ucenicii...

citeşte mai departe...

Silabe frunzele-au scris psalmii galbeni ai toamnei un destin e-n oricare adiere de vânt celui tăcut îi sunt date hotarele, celui ce doarme întoarcerea, celui ce cade-i sunt date rădăcinile care-l aşteaptă-n pământ. Amintiri deşteptate se duc derivând – o coloană zadarnic mă caută – ritmul e-al mării, şi orice cuvânt e un semn că din toate durerile îşi distilează timpul esenţele-i veşnice. De-acum numai zilele – sub stele plânsul...

citeşte mai departe...

Oraşul meu se pregăteşte pentru straie de sărbătoare. Fără vreun pic de patriotism local, probabil, va fi unul din cele mai frumoase oraşe împodobite de pe la noi. În fiecare an, oamenii au aşteptări mai mari, să fie mai frumos, mai luminat… S-ar putea ca aceste aşteptări ale lor să fie îndreptate şi spre noi şi biserică, tot mai sfinţi, tot mai frumoşi, tot mai luminaţi… Însă, nu mergem în cer nici cu oraşe, nici cu clădiri de biserică, nici cu sfinţi făcuţi de...

citeşte mai departe...

Marcu 2:17 1. Recunoaşterea păcatului - Bolnavii care merg la doctor simt că au o problemă. - Tendinţa unora este de a nu-şi recunoaşte păcatul: ex. Adam şi Eva – Geneza 3:12-13 - Acan şi-a ascuns păcatul până ce a căzut sorţul pe el. - Împăratul David şi-a recunoscut păcatul – 2 Samuel 12:13 - Fiul risipitor îşi admite păcatul – Luca 15:18 2. Regretarea păcatului comis - Pocăinţa implică şi o stare de întristare sfântă, de părere de rău pentru...

citeşte mai departe...

Casa era superbă, avea aşa cum citise în anunţul din ziar toate dotările, becuri cu senzori de mişcare, se aprindeau singure când intrai în cameră şi se stingeau atunci când părăseai încăperea. Garaj cu poartă electrică, un dormitor mare, trei băi etc. Totuşi nu înţelegea de ce avea un preţ aşa de redus şi de ce toate ferestrele aveau obloane. Se îndreptă spre una din ferestre şi cu mâinile întinse, deschise larg obloanele, atunci văzu grozăvia, înţelesese...

citeşte mai departe...

„Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol...” (Psalmul 139) Acest psalm parafrazat pentru „facebookerişti“ sună astfel: „Doamne, Tu şi alte câteva milioane, ştiţi că stau jos şi că rar mă ridic din faţa monitorului. Ştiţi când sunt conectat sau plecat. Ştiţi că umblu pe toate paginile şi că mă culc odată cu zorile... dacă mă mai culc. Ştiţi că nu pot trăi fără să ştiţi cum trăiesc...” „Sunt...

citeşte mai departe...

Ei toţi au gura ostenită şi suflet larg, plin de splendori. Şi-un dor (ca după o ispită) prin vis le trece uneori. Şi toţi, cu-aceleaşi chipuri pale, tac în grădina Domnului, ca multe, multe intervale în melodia şi puterea lui. Dar, când aripi îşi desfăşoară, ei sunt, cei ce stârnesc un vânt: de parcă Domnu-şi trece iară mâini largi prin cartea milenară a Începutului preasfânt. Rainer Maria Rilke

citeşte mai departe...

Admir pe ziaristul Cristian Tudor Popescu pentru că pune punctul pe “I”-urile ignoranţei şi imbecilităţii româneşti. Citeam astăzi un articol semnat de CTP care suna aşa: “Mareea neagră a violenţei creşte în România de la o zi la alta. Cu sabia, cu cuţitul, cu pistolul, cu gipul, cu tirul, cu pumnii şi picioarele, antropoizii se năpustesc asupra semenilor. Motivele vehiculate în presă şi la tribunal sunt banii, viteza, alcoolul, drogurile, femeile, răzbunarea, lovitura de la 11...

citeşte mai departe...