Arhivă Articole

La 21 iulie 1885, Nietzsche spunea cu nemărginită tristeÅ£e „oricine îl mai are pe Dumnezeu drept însoÅ£itor nu va cunoaÅŸte singurătatea de care am eu parte”, cuvinte ce ar trebui scrise pe toate suliÅ£ele ateilor pentru că la atât se reduce viaÅ£a omului fără Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că un creÅŸtin sincer nu va avea parte niciodată de singurătate. Fără pustiu nu se poate pentru că nu te poÅ£i cunoaÅŸte niciodată bine în mijlocul unei mulÅ£imi. Dar pustiurile vor fi...

citeÅŸte mai departe...

Dacă e luni e vai ÅŸi amar. E vai că duminica a trecut ÅŸi e amar că mai sunt ÅŸase zile până la următoarea duminică, dintre care cinci sunt lucrătoare. Luni e ziua când moralul îÅŸi ia concediu... te trimite singur la serviciu. Fără pic de moral prin buzunarele salopetei te miÅŸti prin firmă ca Iona prin burta peÅŸtelui. Ce-Å£i mai dă curaj niÅ£el e să ÅŸtii că ÅŸi ceilalÅ£i fraÅ£i trec prin aceiaÅŸi suferinţă ca ÅŸi tine. Luni... o zi bacoviană... nimic nu se leagă, parcă toate se-nnoadă. Åži...

citeÅŸte mai departe...

Plotin definea răul ca lipsirea de bine, dar scolasticii au făcut o corectură necesară: lipsirea de binele cuvenit. De aceea este ceaţă peste România ÅŸi la propriu ÅŸi la figurat. Continuând ideea de dinainte, fără să cad în fatalism, vreau să vă scriu că atât merităm (Duiliu Zamfirescu traducea în alt fel pe scolastici „Ce a fost a fost ÅŸi va mai fi ce se cuvine”). Avem guvernanÅ£ii pe care i-am votat, avem slujitorii altarelor pentru care ne-am rugat, avem bisericile pentru...

citeÅŸte mai departe...

În topul celor mai folosite cuvinte la români se află cuvintele Dumnezeu ÅŸi mama. Nu ar fi mare problemă acesta, problema apare în scopul folosirii acestora ÅŸi anume în scopuri bune sau mai puÅ£in bune. Cum majoritatea românilor se declară creÅŸtini, vom observa scopurile mai puÅ£in bune care din păcate se regăsesc tot mai des printre creÅŸtini. Unul din lucrurile pe care nu ar trebui să îl omită nici un creÅŸtin ar fi folosirea „economiei de cuvinte”, mai ales pe vremuri de...

citeÅŸte mai departe...

Am ieÅŸit încet, încet din casele periferice cu perne în geam ca să nu vadă miliÅ£ia lumina aprinsă. Ne-am construit biserici, tot prin periferii ÅŸi tot fără gust. Arată a orice numai a biserică nu. MulÅ£i pastori au avut ca viziune construirea unei biserici ÅŸi acum s-au terminat amândouă. ConstrucÅ£ia bisericii ÅŸi viziunea. Poate la anul niÅŸte balustrade de inox. Avem nevoie de spaÅ£iu, lumină, aer condiÅ£ionat, bănci relaxante, video-proiectoare, instrumente etc. Toate sunt necesare într-o...

citeÅŸte mai departe...

Am uitat de atâtea ori să-I mulÅ£umesc lui Dumnezeu că nu-mi dă tot ce-i cer, am uitat ÅŸi să mă raportez corect la tăcerea Sa mai ales că am predicat de atâtea ori că tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă totdeauna „Nu”, ci poate „Nu acum” sau poate „eÅŸti copil încă”. Am uitat prea repede că lucrurile mărunte de fiecare zi fac viaÅ£a mai frumoasă. Mă stresează exact lucrurile care ar trebui să mă facă seara să fac flotări de bucurie. Un 10 al copilului de la...

citeÅŸte mai departe...

În „ÅžtiinÅ£a nouă”, Gianbattista Vico postula existenÅ£a unui ciclu de etape. TeocraÅ£ia urmată de aristocraÅ£ie, urmată de democraÅ£ie. După democraÅ£ie vine etapa haosului, apoi ne reîntoarcem cu toÅ£ii umiliÅ£i spre guvernarea teocratică. Dacă Vico are dreptate înseamnă că nu mai avem mult până la teocraÅ£ie. Când Samuel s-a dus trist în faÅ£a poporului ce zbiera că are nevoie de un rege, Dumnezeu i-a ÅŸoptit la ureche „Nu pe tine te leapădă ca judecător, ci pe Mine...

citeÅŸte mai departe...

„AtenÅ£iune, atenÅ£iune! Tot satul să se strângă în faÅ£a căminului cultural pentru un important anunÅ£.“ Traseră toÅ£i oalele de pe foc, aruncară o mână de boabe orătăniilor speriate de vocea lui Uţă, portavocea comunităţii. MoÅŸii făceau pe loc rocada între pălării, luând-o pe cea de „duminica“, iar babele-ÅŸi puneau ÅŸorÅ£ul de bulevard, grăbind apoi curioÅŸi să audă noua veste. În faÅ£a căminului „coltoral“ păsările nu mai zburau. Nu mai...

citeÅŸte mai departe...