Arhivă Articole

După ce am contribuit din plin ÅŸi cu mare risipă de energie la ridicarea economiei ÅŸi nivelului de trai al nemÅ£ilor, săpând ÅŸanÅ£uri ÅŸi tunzând vacile Germaniei, m-am întors după trei luni cu Atlassibul ÅŸi 1000 euro, dar ÅŸi cu un duh de mândrie în pieptu-mi românesc că am avut ÅŸansa să scobesc cu târnacopul tărâmul mult visat al Germaniei. Mă simt dator cu o explicaÅ£ie. La un moment dat într-un grajd din Å£ara sus amintită, cam cât C.A.P.-ul de la noi din sat,...

citeÅŸte mai departe...

Eu cred că dacă iubeÅŸti două persoane, tot timpul una din ele se va simÅ£i mai mult sau mai puÅ£in iubită. Nu vei aparÅ£ine nici uneia ÅŸi niciuna nu îÅ£i va aparÅ£ine Å£ie ca ÅŸi dedicare. E ca ÅŸi cum ai merge cu un picior într-o barcă ÅŸi cu celălalt în alta. Chiar dacă ai norocul ca bărcile să nu meargă în direcÅ£ii opuse, totuÅŸi călătoria te va obosi repede ÅŸi va fi incomod ÅŸi greu. Eu cred că mulÅ£i oameni nu ÅŸi-au dat seama de câteva lucruri esenÅ£iale vieÅ£ii, printre altele cum ar...

citeÅŸte mai departe...

A venit unul cu un acordeon în spate ÅŸi-a intrat gălăgios ÅŸi teatral în biserică. Unsuros. Tipul de vizitator pe care l-am crezut de domeniul timpului când precambrianul se îngâna cu cambrianul ÅŸi se năşteau marile depozite carbonifere. Mă înÅŸelam. Tipi ca el eclozează repede… S-a proţăpit în faţă ÅŸi-a zis „Sunt handicapat”, deja ne dădeam seama, „ÅŸi doresc să-mi faceÅ£i o colectă. Åži ca să nu pierdem vremea, până caut eu o cântare, să...

citeÅŸte mai departe...

Dumnezeu ne-a vorbit zilele acestea prin apă. De câÅ£iva ani buni, în România, digurile se rup, râurile îÅŸi ies din fire ÅŸi vin nepoftite în casele noastre unde ni se urcă în pat. Apoi pleacă în zori cu casă cu tot. Apoi vin politicienii care promit ca ÅŸi Henric al IV-lea o găină în fiecare oală duminica. Pentru că multora atât le-a mai rămas. O cratiţă. Am putea da vina pe pădurile tăiate. Idealul României e să mai rămână cu un copac. Cel al...

citeÅŸte mai departe...

Două liceence citeau curioase deunăzi Cool Girls. O revistă a generaÅ£iei emoticon. Surprinse de povestea unei puÅŸtoaice, cititoarele de 19 ani m-au întrebat ce soluÅ£ie aÅŸ avea eu pentru cazul lui Andy, care se plânge redacÅ£iei de disperarea sa: „Am 13 ani..., toată lumea mă vede Emo, părinÅ£ii mei divorÅ£aÅ£i nu mă înÅ£eleg, prietenul m-a părăsit... AÅŸ vrea să mă sinucid ÅŸi să scap de viaţă... de câteva ori am încercat... Ce mă sfătuiÅ£i?”. Desprinsă parcă din...

citeÅŸte mai departe...

Îmi înfing adânc stiloul în inimă ca să mai pot scoate din ea cuvinte. Sânge nu mai am… O parte l-am donat pe clasa a XII-a pentru o colegă ce ÅŸi-a tăiat venele din cauza unei toamne prelungite. Ce-a mai rămas, mi l-au supt vârcolacii grijilor. Nici iubiri nu mai am în lupta cu demonii urii, căzând cu mâna în beregheata vecină. Pe câmpul sentimentelor străvezii plutesc în deriva verii, corăbiile grâului încolÅ£it din multele ploi ale...

citeÅŸte mai departe...

O fi pământul o gară în paragină din care aÅŸteptăm cu nu prea multă înflăcărare veÅŸnicia, dar aÅŸa cum e el, decăzut, murdar de păcat, cu puÅ£ine locuri curate cu oameni curaÅ£i... are totuÅŸi unele splendori ce nici chiar Raiul nu le are. Este interesant faptul că Dumnezeu nu S-a lăudat la Iov cum fâlfâie aripile sfinte ale heruvimilor ÅŸi nici cu Noul Ierusalim, noul cer, noul pământ, ci cu acesta pe care trăim, fiinţăm, respirăm. El se laudă cu marea, cu vântul, cu zorile,...

citeÅŸte mai departe...