Arhivă Articole

În lumea noastră, unii oameni sunt ca dinozaurii, nu poÅ£i face nimic de ei. În preistoria sufletului lor, aÅŸa au trăit ÅŸi aÅŸa vor să moară, cum au învăţat ei, cum li s-a părut lor. În bisericile noastre sunt astfel de oameni care au tradus poarta cea strâmtă cu îngustimea minÅ£ii. Dumnezeul nostru este un Domn al concretului, abstracÅ£ionismul fiind prea mic pentru El. De aceea ÅŸi urăşte îmbledereala, bârfa, zugrăveala chipului, ipocrizia ÅŸi fake-urile...

citeşte mai departe...

Unamuno zicea că filosofia a apărut când din doi oameni unul a privit în jos spre cele practice pentru ca celălalt să poată privi în sus. Atunci se poate clădi o lume mai bună, dar pentru asta proporÅ£ia trebuie să rămână aÅŸa. Acum însă nu mai e cazul… Unamuno a fost mai optimist decât Hristos, ce nu ÅŸi-a imaginat jumătate de planetă privind spre cer. Întotdeauna făuritorii de vise vor fi o minoritate copleÅŸiÅ£i de numărul mare de oameni ce se bat la un...

citeşte mai departe...

Cât de măruntÅži ce meschin sunt, Doamne,Pe lângă mineFirul de nisip e-o HimalaieIar lacrima-i ocean fără de mal,Åži nesfârÅŸită ploaie.Ce pildă măiastrăŞi la ce umilinţă m-ai supusCând l-ai urcat pe cruce pe IisusCa să mă mântuiască.De ce mă laÅŸi, Părinte,Să stărui în netrebnicieÅži jerfa ce era menităSă ÅŸteargă răul lumiiS-o judec cu trufie.Dă-mi, Doamne, ochii înapoiÅži desfundă-mi urechile.Åži rupe urâtul ce mă despartePe mine de noi,Când stau ca lupul...

citeşte mai departe...

O, cerule-nstelat, ce tainic mărturiseÅŸti pe Dumnezeu A' Cărui frumuseÅ£i ÅŸi-ntinderi le-arăţi ÅŸi le ascunzi mereu! O, soare strălucit ÅŸi falnic, ce minunat mărturiseÅŸti Pe-Acel al Cărui chip ÅŸi zâmbet, ÅŸi dragoste, ÅŸi milă eÅŸti! O, munÅ£i înalÅ£i, cât de puternic ÅŸi de măreÅ£ mărturisiÅ£i Pe Dumnezeu de-a Cărui mână ÅŸi-nÅ£elepciune-aÅ£i fost zidiÅ£i! O, câmpule-nflorit, ce dulce mărturiseÅŸti înfiorat DesăvârÅŸita frumuseÅ£e a Celui care te-a creat! O, văi...

citeşte mai departe...

Am să încep fără menajamente să fac mincinos pe acela care a rostit măcar o data în viaţă Rugăciunea Domnească... De ce? Hai sa vorbim un pic despre ceea ce ii spunem Tatălui nostru prin acesta rugăciune, de fapt. Eu cred ca rugăciunea corectă creÅŸtinului lipsit de făţărnicie (chiar daca de multe ori facem un grav pleonasm prin alăturarea cuvintelor creÅŸtin si făţărnicie) ar suna cam aÅŸa : Tatăl nostru care eÅŸti în ceruri Am uitat numele Tău Am ucis Împărăţia Ta,...

citeşte mai departe...

De-a lungul anilor una ÅŸi soborniceasca biserică s-a scindat de multe ori. Orice ruptură s-a făcut din motive ce n-aveau legătură cu mântuirea cea de obÅŸte. De la câÅ£i îngeri pot să stea pe vârful unui ac la azimă ÅŸi pâine, la icoană ÅŸi statuie ÅŸi alte asemenea lucruri ciudate. Toate s-au lăsat cu încăierări, blesteme ÅŸi oameni morÅ£i. Botezul însă face o diferenţă semnificativă. Pentru nici un sacrament nu s-a murit mai mult. Pe malurile Dunării nu mai erau bolovani pentru...

citeşte mai departe...

AÅŸa mă ÅŸtiu: strâmb, ÅŸubred, cu vârf ÅŸi crengi uscate, Un pom al făr’delegii rodind mai mult omizi; Mi-au zugrumat lumina liane-nfăşurate Să-ÅŸi spânzure în mine ciorchinii de păcate, Cât n-ajung să dea-n floare câÅ£iva boboci timizi. Sunt bun de-acum doar numai spre veÅŸnica văpaie? O, Doamne, ia cuÅ£itul curăţitor ÅŸi-apoi În suverana-Å¢i milă retează, smulge, taie, De mrejele viclene pierdutul trunchi despoaie Åži din dumnezeiasca-Å¢i stihie-i treci altoi....

citeşte mai departe...

În timp ce un bărbat îÅŸi schimba roata la maÅŸină, baieÅ£elul lui de 4 ani a luat o piatră ascuÅ£ită ÅŸi a început să zgârie aripa bolidului cumpărat de curând. Mânios, bărbatul a luat mânuÅ£a copilului ÅŸi a lovit-o de multe ori, uitând că are în mână o cheie. Ajuns la spital cu mâna sfărâmată, copilul ÅŸi-a pierdut toate degetele. Când a deschis ochii ÅŸi ÅŸi-a văzut tatăl, băieÅ£elul a întrebat cu ochii plini de durere: „Tati,...

citeşte mai departe...