Arhivă Articole

Simt sufletul cum prin adâncul din mine curge ca un râu, Ce-ÅŸi mână turburele-i ape spre-o neÅŸtiută mare moartă, Când prin deÅŸerturi blestemate ÅŸi când prin holde mari de grâu, Închis în albia vieÅ£ii, încolăcită ca o toartă. Cu vaduri largi ÅŸi limpeziÅŸuri lin revărsate peste prund Să-l poată trece oriÅŸicine, în toată voia, cu piciorul, Sau cu vultori nebănuite ÅŸi ochiuri repezi, fără fund, E-atât de îngheÅ£at pe-alocuri că nu-l poÅ£i sparge...

citeşte mai departe...

Cad stele din boltă, Pierind în vecie, Întreaga viaţă E ucenicie. Mereu învăţăm În cuprinderea sorÅ£ii MuÅŸcând pătimaÅŸ Din roadele morÅ£ii. Mereu se roteÅŸte Pământu-n azururi. E ziua ÅŸi noaptea O lege de-a pururi. Sub lună preabună, Sub paÅŸnicul soare, Călcăm pe nisipuri Mereu miÅŸcătoare. Alexandru Căprariu

citeşte mai departe...

Spunea Joey Adams că “Oamenii sunt atât de îngrijoraÅ£i vizavi de ceea ce mănâncă între Crăciun ÅŸi Anul nou! Ceea ce ar trebui să îi îngrijoreze cu adevărat este ceea ce mănâncă între Anul nou ÅŸi Crăciun”. CreÅŸtinii n-ar trebui să se îngrijoreze deloc! Noul an pentru unii deja a lăsat urme… Petarde care au pocnit în mâini sau în faÅ£a ochilor, îmbuibare în exces ÅŸi încercarea disperată a omului de a face ceva...

citeşte mai departe...

În ape foarte limpezi ÅŸi-n lumină, Sunt gânduri care nu pot să ne vină, Sunt îngeri ce-ÅŸi contemplă transparenÅ£a Åži lasă să le picure din poală Luceferi galbeni, până când prezenÅ£a Lui Dumnezeu devine materială. Dac-aÅŸ întinde mâna, l-aÅŸ atinge, Åži rănile lui sângeră lumină. Îmi amintesc de-un suflet fără vină, Pe care nu-l mai am, ÅŸi-ncep a plânge. Magda Isanos

citeşte mai departe...

Urcăm, spre moarte ca spre izvorul Nilului,LopeÅ£ile ni-s pline de ierburi putrezite,Iar luntrea, cel din urmă părtaÅŸ al exilului,Se clatină sub boarea tăcerii infinite.De nouă mii de veacuri în susul apelorVâslim fără-ncetare făcând aceeaÅŸi cursă.Dar va fi dată, oare, vreodată pleopelorPuterea de-a cunoaÅŸte misterioasa sursă? Ca niÅŸte păsări într-un imens convoiUrmăm uriaÅŸul vultur care ne-ndreaptă zborul.Ne-mbie de pe ţărmuri mereu refugii noi.Noi, însă, nu ne-abatem din cale. Vrem...

citeşte mai departe...

A fost un an bun… Å¢ara n-a fost sub foc, nici sub arme, nici sub ape. Grâul s-a făcut mare ÅŸi greu, pleznind hambarele. Am avut împrumuturi suportabile ca naÅ£ie, a fost cât de cât stabilitate politică. A fost un an rău… Am pierdut un milion de oameni după recensământ, maternităţile sunt goale „nenăscuÅ£ii câini latră nenăscuÅ£ii oameni”. Oamenii au sărăcit mai mult, bisericile sunt mai fără lumină, mai goale, fără pasiune, iar autocarele...

citeşte mai departe...

Å¢ine ochii închiÅŸi, Å£ine ochii închiÅŸi, O singură dată ni se dă.Nu te întreb nimic, Ninsoarea se-aÅŸterne, A-ngropat cimitirul ÅŸi satul, ZideÅŸte biserica, Vârfuri de plopi se mai vădDând colÅ£ ca o iarbă deasupra.Ninsoarea se-aÅŸterne ÅŸi suieCa o câmpie dospităCare în curând va opriTimpul de sus să mai cadă.Å¢ine ochii închiÅŸi, O singură dată ni se dăŞi trebuie să dăm o singură dată.Nu te întreb nimic, aÅŸteaptăUltimul fulg de timp s-apuieÅži să se facă...

citeşte mai departe...

În zările inimii mele câteodatăPâlpâie o misteriosă luminăCa dintr-un adânc de comoară-ngropatăSub uriaÅŸe gorgane de tină. ZvâcneÅŸte atunci în durere sfântăCu naltele bucurii de facere greaÅž fără de alin se frământă :Doamne, inima-mi freamătă ÅŸi cântăParc-ar fi să Te naÅŸti Tu din ea. Vasile Voiculescu 26 decembrie 1956

citeşte mai departe...