Arhivă Articole

În topul celor mai folosite cuvinte la români se află cuvintele Dumnezeu ÅŸi mama. Nu ar fi mare problemă acesta, problema apare în scopul folosirii acestora ÅŸi anume în scopuri bune sau mai puÅ£in bune. Cum majoritatea românilor se declară creÅŸtini, vom observa scopurile mai puÅ£in bune care din păcate se regăsesc tot mai des printre creÅŸtini. Unul din lucrurile pe care nu ar trebui să îl omită nici un creÅŸtin ar fi folosirea „economiei de cuvinte”, mai ales pe vremuri de...

citeÅŸte mai departe...

Am ieÅŸit încet, încet din casele periferice cu perne în geam ca să nu vadă miliÅ£ia lumina aprinsă. Ne-am construit biserici, tot prin periferii ÅŸi tot fără gust. Arată a orice numai a biserică nu. MulÅ£i pastori au avut ca viziune construirea unei biserici ÅŸi acum s-au terminat amândouă. ConstrucÅ£ia bisericii ÅŸi viziunea. Poate la anul niÅŸte balustrade de inox. Avem nevoie de spaÅ£iu, lumină, aer condiÅ£ionat, bănci relaxante, video-proiectoare, instrumente etc. Toate sunt necesare într-o...

citeÅŸte mai departe...

Am uitat de atâtea ori să-I mulÅ£umesc lui Dumnezeu că nu-mi dă tot ce-i cer, am uitat ÅŸi să mă raportez corect la tăcerea Sa mai ales că am predicat de atâtea ori că tăcerea lui Dumnezeu nu înseamnă totdeauna „Nu”, ci poate „Nu acum” sau poate „eÅŸti copil încă”. Am uitat prea repede că lucrurile mărunte de fiecare zi fac viaÅ£a mai frumoasă. Mă stresează exact lucrurile care ar trebui să mă facă seara să fac flotări de bucurie. Un 10 al copilului de la...

citeÅŸte mai departe...

În „ÅžtiinÅ£a nouă”, Gianbattista Vico postula existenÅ£a unui ciclu de etape. TeocraÅ£ia urmată de aristocraÅ£ie, urmată de democraÅ£ie. După democraÅ£ie vine etapa haosului, apoi ne reîntoarcem cu toÅ£ii umiliÅ£i spre guvernarea teocratică. Dacă Vico are dreptate înseamnă că nu mai avem mult până la teocraÅ£ie. Când Samuel s-a dus trist în faÅ£a poporului ce zbiera că are nevoie de un rege, Dumnezeu i-a ÅŸoptit la ureche „Nu pe tine te leapădă ca judecător, ci pe Mine...

citeÅŸte mai departe...

„AtenÅ£iune, atenÅ£iune! Tot satul să se strângă în faÅ£a căminului cultural pentru un important anunÅ£.“ Traseră toÅ£i oalele de pe foc, aruncară o mână de boabe orătăniilor speriate de vocea lui Uţă, portavocea comunităţii. MoÅŸii făceau pe loc rocada între pălării, luând-o pe cea de „duminica“, iar babele-ÅŸi puneau ÅŸorÅ£ul de bulevard, grăbind apoi curioÅŸi să audă noua veste. În faÅ£a căminului „coltoral“ păsările nu mai zburau. Nu mai...

citeÅŸte mai departe...

Când cei 300 de ostaÅŸi ai lui Ghedeon alergau năuci prin noapte cu ulcioarele în mâini, priviÅ£i de departe sau de aproape sau din orice unghi, arătau penibil de casnici, ca niÅŸte gospodine ce duc oala cu ciorbă de la aragaz la masă atente să nu verse ceva din conÅ£inut pe covor. Nu întotdeauna războaiele cu Satan sunt spectaculoase. De fapt e o luptă de uzură pentru că Diavolul adoptă tactica hărÅ£uirii, aÅŸteptând ca oboseala sau neatenÅ£ia să-ÅŸi spună cuvântul. Teoretic totul...

citeÅŸte mai departe...

„Hai... sconcÅŸii lu’ mama... la baie cu voi!” De se întâmplă să uităm ÅŸirul zilelor, când auzeam această chemare ne prindeam rapid că nu se putea să fie altă zi decât sâmbăta... ÅŸi sâmbătă era. Sâmbăta era zi de cadă, când îngropam jegul în celebrul lighean românesc ÅŸi priveam viitorul dintr-o perspectivă mai uÅŸoară... ieÅŸeam cu vreo două kilograme mai uÅŸori. Ne spălam cu săpun original de casă din porc de casă ÅŸi alungam...

citeÅŸte mai departe...

Zilele trecute am trăit în dispora. Nu ca emigrant, ci ca vizitator printre emigranÅ£i. Invitat la biserică... penticostală. Am trăit de fapt clipe de neuitat, sfinte, cu Dumnezeu, la pieptul Lui. Acolo, departe de casă, în seceta Spaniei, Dumnezeu este mai aproape, mai aproape de biserică, de tineri, de bătrâni, de copii. E puÅ£in deasupra capului. Când treci pragul adunării, Duhul Sfânt îÅ£i suflă în ceafă toată slujba divină. N-am văzut nici un creÅŸtin privind în neant...

citeÅŸte mai departe...