Psalmul 93:5

Îmi aduc aminte că atunci când eram copil mă uitam în dulapul cu haine al mamei ÅŸi al tatălui meu ÅŸi vedeam tot felul de îmbrăcăminte de pe vremea când ei erau tineri. Îmi aduc aminte că mi se păreau aÅŸa de demodate. Strâmbam din nas ÅŸi exclamam: Cum aÅ£i putut purta aÅŸa ceva? Nici dacă mi-ar da cineva bani nu aÅŸ purta aÅŸa ceva.

Am dat de versetul acesta din psalmi ÅŸi mi-am dat seama că sfinÅ£enia nu este o haină învechită sau demodată. SfinÅ£enia nu are măsură. În sensul că dacă ai 1,90 înălÅ£ime ÅŸi 100 kg Å£i se potriveÅŸte la fel de bine ca ÅŸi în cazul în care ai avea 1,60 ÅŸi 50 kg. Încearc-o ÅŸi ai să vezi că Å£i se potriveÅŸte, te prinde bine ÅŸi la faţă. E de fapt chiar mărimea noastră a tuturor.

TotuÅŸi am remarcat că ea, sfinÅ£enia, este azi în adunările noastre o floare rară de colÅ£, o himeră am putea spune. O haină uitată undeva într-un dulap ÅŸi întotdeauna pentru alÅ£ii. Dar aÅŸa cum spune ÅŸi versetul, ea este o podoabă, ÅŸi este de fapt singura podoabă a Casei lui Dumnezeu. Åži la afirmaÅ£ia asta a psalmistului rămân uluit. Nu se potriveÅŸte de fel cu felul de gândire al vremurilor noastre. Deci nu costumele scumpe ale predicatorilor, nu muÅŸchii tinerilor creÅŸtini care merg la sală ÅŸi cântă în fanfară, nu picioarele surorilor de pe prima bancă care tot trag de fuste să se facă mai lungi, nu microfoanele de ultimă generaÅ£ie, nu staÅ£iile scumpe, nu oratoria, nu diplomele predicatorilor din faţă, nu corurile mari ÅŸi famfarele? Parcă îmi vine să scutur din cap ÅŸi să întreb: Cum? Doamne, vorbeÅŸti serios? Chiar nu îÅ£i plac toate astea? Cuvântul ăsta scos din vocabularul predicatorilor sau întâlnit ultima dată prin secole de mult apuse?

            Da... sfinÅ£enia este podoaba Casei Tale, Doamne.

            Îndrăznesc să spun că adunările de azi sunt axate foarte mult pe o păcăleală sentimentală numită prezenÅ£a lui Dumnezeu pe care o induc tobele ÅŸi chitarele electronice mânuite cu dibăcie de niÅŸte pletoÅŸi. Ne focalizăm energia spre a crea o atmosferă euforică pe care mai apoi o prezentăm ca prezenÅ£a lui Dumnezeu. Îmi amintesc că am făcut undeva o afirmaÅ£ie care suna cam aÅŸa ”Nu orice tresăltare de inimă este dragoste aÅŸa cum nu orice strângere de mână este prietenie”. Nu toate sentimentele pe care le trăim azi în adunări sunt sub semnul prezenÅ£ei lui Dumnezeu.

            Åži vă rog să remarcaÅ£i în Scriptură că Dumnezeu ne îndeamnă să ne punem toată energia noastră în a fi sfinÅ£i ÅŸi nu să ne canalizăm eforturile spre a-L aduce pe Dumnezeu între noi pentru că între sfinÅ£i prezenÅ£a lui Dumnezeu vine de la sine. Ar trebui să ne focalizăm deci atenÅ£ia la întâlnirile noastre spre a fi sfinÅ£i ÅŸi nu spre a simÅ£i ceva ce noi numim prezenÅ£a lui Dumnezeu.

            Am tot considerat că Solomon ar fi trebuit să ceară de la Dumnezeu sfinÅ£enie ÅŸi nu înÅ£elepciune. Măcar că Biblia ne spune că:

            1 ÎmpăraÅ£i 3:10 „Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.”

            Dar a plăcut Domnului în raport cu ce? Răspunsul îl avem în versetul 11 unde Dumnezeu îi spune:

1 ÎmpăraÅ£i 3:11 „Åži Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaÅŸilor tăi, ci ceri pricepere...”

Deci a plăcut Domnului pentru că nu a cerut egoist ceva pentru îmbunătăţirea vieÅ£ii pământeÅŸti. Dar cred că o cerere mai bună ar fi fost sfinÅ£enia pentru că până acum am întâlnit mulÅ£i înÅ£elepÅ£i nesfinÅ£i, dar nu am întâlnit nici un sfânt care să fie neînÅ£elept.

1. Sfinţenia nu trebuie confundată cu gradul de inteligenţă

- PoÅ£i fi super înÅ£elept, dovadă Solomon, ÅŸi nesfânt.

- Psalmul 119:99 „Sunt mai învăţat decât toÅ£i învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale.”

2. Sfinţenia nu trebuie confundată cu religia

- Chiar putem remarca de altfel că cei mai nesfinţi oameni au fost şi cei mai religioşi.

- AduceÅ£i-vă aminte de Iuda care a mâncat la cină cu Domnul ÅŸi totuÅŸi L-a vândut.

- Ce să spunem de tânărul bogat care era un om foarte religios.

- Sau să îl amintim pe cel de pe locul întâi, apostolul Pavel care a prigonit Biserica lui Hristos ÅŸi el deosebit de religios.

3. Sfinţenia nu trebuie confundată cu ritualul

- Faptul că faci parte dintr-o adunare nu te face sfânt.

- Faptul că te rogi la intrarea în biserică nu te face sfânt.

- Faptul că te ridici la citirea textului nu te face sfânt ci respectuos.

- În Ieremia 7 avem astfel de oameni care toată ziua le plăcea să spună un cuvânt: Templul Domnului. Dar faptul că ai un templu nu te face sfânt.

- Ieremia 7:4

- Ieremia 7:9 

- Domnul reia ideea asta în predica de pe munte ÅŸi spune „Nu oricine îmi spune Doamne, Doamne!...”

4. Sfinţenia nu trebuie confundată cu slujba

- Ezechiel 8:11 „Înaintea acestor idoli stăteau ÅŸaptezeci de oameni din bătrânii casei lui Israel, în mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Åžafan; fiecare din ei avea o cădelniţă în mână ÅŸi se înălÅ£a un nor gros de tămâie.”

- Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, ÅŸi totuÅŸi stătea în picioare înaintea Îngerului.

- Avem aici două exemple de oameni care aveau o slujbă în Israel ÅŸi totuÅŸi numai sfinÅ£i nu se puteau numi.

- 1 Corinteni 9:27 „Ci mă port aspru cu trupul meu, ÅŸi-l Å£in în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.”

Încheiere

- Noi asociem sfinÅ£enia cu tobele, cu ridicatul mâinilor, bătutul din palme, numărul mare de oameni.

- Am uitat totuşi că la nunta lui Dumnezeu se poartă o singură culoare. Nu roşu, nu albastru. La nunta lui Dumnezeu singura culoare care se poartă este SFINŢENIA!

- Rămâne totuÅŸi o întrebare atunci. Cum arată sfinÅ£ii? Putem arăta cu degetul spre cineva anume. Există sfinÅ£i azi? Răspuns este categoric da.

- Cum arată ei ne spune Ioan “Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască ÅŸi el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2:6)