Casa era superbă, avea aÅŸa cum citise în anunÅ£ul din ziar toate dotările, becuri cu senzori de miÅŸcare, se aprindeau singure când intrai în cameră ÅŸi se stingeau atunci când părăseai încăperea. Garaj cu poartă electrică, un dormitor mare, trei băi etc. TotuÅŸi nu înÅ£elegea de ce avea un preÅ£ aÅŸa de redus ÅŸi de ce toate ferestrele aveau obloane. Se îndreptă spre una din ferestre ÅŸi cu mâinile întinse, deschise larg obloanele, atunci văzu grozăvia, înÅ£elesese pe loc de ce aÅŸa mic preÅ£ul: Ieremia 9:21 „Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteÅŸti; a nimicit pe copii pe uliţă, ÅŸi pe tineri în pieÅ£e.”

UÅŸa este cea care desparte lumea de intimitatea numită familie din casele fiecăruia dintre noi. Dincolo de ea nu pătrund decât cei cărora le dăm voie noi, prieteni apropiaÅ£i, slujitorii, poÅŸtaÅŸul etc.

Ferestrele sunt însă acele lucruri pe care le deschidem ca să mai schimbăm puÅ£in aerul, să mai respirăm ÅŸi noi puÅ£in. Acele lucruri pe care ni le îngăduim pentru a ne detensiona. Åži poÅ£i ajunge cu moartea în ferestre în loc de luminiÅ£e de Crăciun.

AÅŸa de jos ajunsese naÅ£iunea lui Israel în vremea lui Ieremia încât Dumnezeu îi interzice acestuia să se căsătorească. (Ieremia 16:2)

Dar cum s-a ajuns ca în casele împărăteÅŸti, că aÅŸa pot fi numite casele în care este prezent Dumnezeu, să intre un oaspete nepoftit?

1. În loc de fum pe hornuri, jertfe la idoli pe acoperiÅŸ

Mă gândesc că vine iarna ÅŸi o să mă înÅ£elegeÅ£i când vă spun că nu îmi place gândul ăsta dintr-un singur motiv: factura de la gaz. În rest ca orice anotimp ÅŸi iarna îÅŸi are frumuseÅ£ea ei. Dar unul din lucrurile care îmi plac cel mai mult la iarnă este mirosul de lemn ars în teracotele de la Å£ară, ÅŸi fumul acela care se înalţă prin hornurile caselor. Cu puÅ£ină zăpadă pe acoperiÅŸ ÅŸi cu drumul troienit, obÅ£ii un tablou uimitor de ireal.

Dar ce să vezi de pe acoperiÅŸurile caselor evreilor din vremea lui Ieremia, se înălÅ£au fumuri dar nu de la lemnul ars pentru încălzire ci de la lemnul ars pentru jertfele aduse altor dumnezei. Nu conta cât venea factura de încălzire. Important era să aducă jertfă ÅŸi să îi vadă ÅŸi alÅ£ii că o fac. Să ne simÅ£im noi bine, nu contează că plătim poate cu veÅŸnicia noastră ÅŸi a copiilor noÅŸtri. (Ieremia 32:29) 

Noi nu avem astăzi fumuri de la jertfe ÅŸi tămâie străine, avem antene, cabluri, fire. Åži la fel ÅŸi ele puse la vedere să vadă vecinii că ÅŸi pocăitul se închină. M-am tot întrebat de ce nu aduceau totuÅŸi în casă jertfele, de ce pe acoperiÅŸ? Să vadă toÅ£i vecinii, toată strada că ÅŸi ei sunt în ton cu ceilalÅ£i. Åži noi la modă, nu retardaÅ£i. EmancipaÅ£i domnule.

Deuteronom 7:26 “Să nu aduci nici un lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârÅŸire, tu ÅŸi lucrul acela; să-Å£i fie groază de el, să-Å£i fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat.”

2. În loc de case de rugăciuni, temniÅ£e pentru sfinÅ£i

Probabil că a cerut părerea vreunui prieten arhitect cum să iasă el mai tare în evidenţă cu casa lui, ce ar putea să pună să nu aibe nimeni pe strada lui. Åži arhitectul îl sfătui: gratii la geamuri, lanÅ£uri în pereÅ£i, nici un fel de încălzire ÅŸi lacăte multe.

Åži fusese aÅŸa de încântat încât nu sesiză asemănarea izbitoare cu temniÅ£ele statului. (Ieremia 37:15)

Mă întreb dacă ÅŸi primea ceva bani pentru deÅ£inuÅ£ii pe care îi avea în grijă. Dar nu, nu cred pentru că diavolul nu plăteÅŸte nimănui.

Cum putem avea ÅŸi noi aÅŸa o casă extravagantă? Simplu, vorbind de rău pe sfinÅ£i. E tot un fel de aruncare în temniţă ÅŸi să vezi ce deÅ£inuÅ£i rămân când faci lucrul acesta în faÅ£a copiilor tăi. Pedeapsa cea mai radicală, închisoare pe viaţă în mintea micuÅ£ilor care ne aud bârfele ÅŸi cârtirile.

Asta e un fel de casă hibrid, că ei nici nu simt că intră în temniţă, atmosfera devine călduroasă ÅŸi prietenoasă imediat ce sunt de faţă cei pe care îi vorbim de rău. „Ce mă bucur că ne vizitaÅ£i. Cu ce vă servim?” Avem gânduri rele, vorbe dulci, zâmbete generoase ÅŸi mânii bine ascunse.

Luca 7:36 “Un Fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, ÅŸi a ÅŸezut la masă.” Luca 7:39 “Când a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-l poftise, ÅŸi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar ÅŸti cine ÅŸi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.”

Astea toate merg ÅŸi trec nesesizabile până în ziua când s-ar putea întâmpla să îl ai pe Isus la masă. Luca 7:40 „Isus a luat cuvântul, ÅŸi i-a zis: „Simone, am să-Å£i spun ceva.” - „Spune, Învăţătorule”, i-a răspuns el.” Åži atunci îÅ£i va spune El Å£ie temnicerule. Sau mai bine fariseule?

3. În loc de câÅŸtiguri cinstite, avuÅ£ii luate cu sila

Ieremia 22:13-14

Astăzi când materialismul este zeu, capitalismul religie ÅŸi “a avea” verbul cu care ne încep copiii ÅŸcoala nu e de mirare că la ferestrele caselor stă îngerul morÅ£ii. Dar ce să îi faci, vecinul îÅŸi face încă un etaj, soÅ£ia te presează să faci ÅŸi tu ceva, să fii deÅŸtept să nu declari tot. Dar să ÅŸtii că dacă nimeni nu remarcă, dacă toÅ£i aplaudă, Dumnezeu în ceruri ÅŸtie cum Å£i-ai făcut tu casa descurcăreÅ£ule. Åži o ÅŸtii ÅŸi tu.

Cuvintele acestea au fost spuse în casa unui împărat, împăratul lui Iuda. (Ieremia 22:1)

Crezi că Dumnezeu nu ÅŸtie de unde ai tu lambriurile de cedru, gresia de Italia, mocheta made în India, termopanele de Germania?

Ieremia 22:14 care zice: „Îmi voi zidi o casă mare, ÅŸi odăi încăpătoare;” ÅŸi-i face ferestre multe, o căptuÅŸeÅŸte cu cedru, ÅŸi o văpseÅŸte cu roÅŸ!”

Ieremia 22:15 “Împărat eÅŸti tu oare, de te întreci în cedri?” Nu mânca tatăl tău, ÅŸi nu bea ÅŸi el?” Åži totuÅŸi el făcea dreptate ÅŸi judecată, ÅŸi era fericit!

De remarcat însă că din asemenea case lipseÅŸte unul dintre cele mai elementare lucruri ÅŸi totuÅŸi fără de care omul nu se poate bucura de nimic - fericirea.

Închei pe fugă căi târziu, arătând alternativele din cartea Ieremia.

Ieremia 18 - Casa olarului o casă a hărniciei, a muncii cu propriile mâini.

Ieremia 18:2 „Scoală-te ÅŸi pogoară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!”

Ieremia 35 - Casa fiilor lui Recab, o casă a ascultării ÅŸi perseverenÅ£ei chiar ÅŸi atunci când te vizitează un proroc cu un mesaj bizar.

Ieremia 35:2 „Du-te la casa RecabiÅ£ilor, vorbeÅŸte cu ei, ÅŸi adu-i în Casa Domnului, în una din chilii ÅŸi dă-le să bea vin!”

Åži probabil că or mai fii ÅŸi altele. Rămâne totuÅŸi întrebarea pentru voi care deschideÅ£i ferestrele: AveÅ£i casa cu vedere la....? Să vă răspundeÅ£i la asta când mai deschide-Å£i data viitoare geamurile.