Consacrarea personală înaintea Domnului

1 Cronici 29:5,6

1. Dumnezeu ne cere predarea din dragoste a vieţii noastre în slujba Sa

- El are dreptul dintâi asupra vieţii noastre pentru că El este Creatorul nostru.

- Geneza 1:26,27

- Deuteronom 4:32

- El spune omului „…tu eşti al Meu” – Isaia 43:1

- „…L-am făcut spre slava Mea” - Isaia 43:7

- „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune…”

- Efeseni 2:10

2. Dumnezeu declară că noi cu tot ce avem suntem ai Lui pentru că El este Mântuitorul nostru

- Apocalipsa 5:9 - „Tu ai răscumpărat oameni pentru…”

- Isaia 49:26; 54:8 - „Eu sunt Domnul şi Mântuitorul tău, Răscumpărătorul tău”.

- Luca 1:68 - A răscumpărat de la pieire sufletele noastre.

- 1 Corinteni 6:19,20 - „Aţi fost răscumpăraţi cu un preţ”.

3. Natura actului consacrării divine

- Romani 12:1-3 - Prezentarea trupurilor noastre înaintea lui Dumnezeu ca o jertfă vie.

- 1 Tesaloniceni 5:23 - Consacrarea a tot ceea ce avem Domnului - trupul, sufletul şi duhul.

- Matei 25:14-30 - O astfel de consacrare cuprinde talentul nostru, toată capacitatea noastră de gândire.

- Cât de cuprinzătoare este consacrarea noastră înaintea lui Dumnezeu şi în slujba cauzei Sale!

- A veni la El şi a ne preda pe noi înşine înaintea Sa înseamnă a-I dărui tot ce avem şi suntem!