Rugăciunea de laudă şi mulţumire

1. Vine dintr-o inimă recunoscătoare

- Recunoştinţa din inimă faţă de Dumnezeu pentru îndurările Sale este însăşi temelia rugăciunii de mulţumire.

- Psalmul 145:146, 147, 148,149

2. Trebuie să aibă un caracter natural

- O inima este plină de recunoştinţă înaintea lui Dumnezeu este necesară precum respiraţia.

- Nerecunoştinţa este o caracteristică a celor neevlavioşi.

- Dumnezeu este foarte nemulţumit de acest fel de oameni.

3. Rugăciunile noastre trebuie întotdeauna să înceapă cu laude şi mulţumiri

- „Cu încredere, Dumnezeule vei fi lăudat în Sion” - Psalmul 65:1

-  „Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului, cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre” - Psalmul 66:1,2

- „Să mi se umple gura de laudele Tale şi în fiecare zi să Te slăvească” - Psalmul 71:8