Acel ce pururi are grjă

Acel ce pururi are grijă de orişicine-i în necaz, îţi numără şi ţie paşii şi lacrimile pe obraz. Să nu pierzi la necaz credinţa şi nici nădejdea când ţi-e greu, nici dragostea când eşti la bine, – că-n ele-L pierzi pe Dumnezeu. El ştie cât să-ţi lase lupta de greutăţi şi de-ndoieli, la timp îţi va trimite harul prin care sufletul să-ţi speli. El ştie cât să-ţi lase-n lume viaţa-n bine să-ţi răsfeţi, Şi să ţi-l ia, când e să-ţi piardă comoara veşnicei vieţi. El ştie când e de mustrare, nevoie spre-ndreptarea ta, şi ştie-n flacăra-ncercării, cât poţi să stai şi când s-o ia. Să-I mulţumeşti de tot ce Domnul îţi dă în viaţă de-orice fel, pe El Il ai când ai credinţa, nădejdea şi iubirea-n El.   Traian Dorz