Anii trec ca norii

Anii trec ca norii, perii-ncărunţesc, vremurile-s altfel, totul e-n schimbare, zilnic se preface tot ce-i pământesc – numai Adevărul este-acelaşi soare. Iarba se usucă, frunza cade iar, apa-şi face vaduri, altele întruna, peste toate-n lume plânge-un «în zadar» – numai în iubire cântă-un «totdeauna». Vara arzi în soare, iarna arzi în ger ce te-ncântă astăzi, mâine ţi-e povară, toate-apasă duhul, toate-l strâng ca-n fier, – numai conştiinţa sfântă e uşoară. Toţi sunt ca şi tine: slabi şi schimbători, cei aproape astăzi ţi-s departe mâne; oamenii, ca anii-s aburi trecători, – numai Domnul singur neschimbat rămâne. …Nu-ţi lega de nimeni inima acum, ca să nu ţi-o smulgă ruperea ce vine! Leagă-ţi-o de Domnul — lumea-i vis şi fum, Singur El rămâne veşnic lângă tine! Traian Dorz