Aş vrea să-mi cer iertare

Aș vrea să-mi cer iertare acelor care nu-s și n-au cum să-mi mai ierte suspinul meu supus. Să cer iertare ierbii stropită cu noroi și vitei înjugate la carul prea greoi. Să cer iertare crengii ce-am rupt-o prea ușor și florilor călcate cu mers nepăsător.  Să cer iertare apei al cărei cer l-am frânt şi fiecărui geamăt ce-ar fi putut fi cânt. Să cer iertare pâinii nedată la flămând și mâinilor nestrânse cu dragoste oricând. Să cer iertare umbrei pe care am călcat, – dar cine-mi iartă, Doamne, ce nu-mi credeam păcat? O, Doamne, măcar de-astăzi ajută-mă să știu, ce pot să mai răscumpăr și mâine-ar fi târziu.  Traian Dorz