Așteptând Duminica Tomii – Vladimir Pustan

La noi în sat e mai mare sărbătoare duminică decât la Paști. În Duminica Tomii se umple satul de fiii plecați departe, ce vin să-și aducă aminte de cei morți. Apoi timp de un an nu-și mai vizitează părinții, ca semn că prețuim mai tare pe cei morți decât pe cei vii.

Când eram copil știam că ouăle vopsite la Paști, dăruite în Duminica Tomii la cimitir, înseamnă urticarie lunea.

Mai știam că cei ce se îmbătau la cimitir și apoi dormeau pe mormântul bunicului voiau să fie mai aproape de cei dragi plecați.

Mai știam că Toma s-a îndoit. Înseamnă că a fost un om deștept. Numai proștii n-au îndoieli. Când întâlnești un om sigur pe el și pe ce spune înseamnă că stai de vorbă cu un prost ce bubuie. Spiritele superioare au dubii. Progresul omenirii s-a făcut cu oameni ce n-au fost siguri pe ceea ce au învățat.

Nu-l condamnați pe Toma, pentru că în seara de Paști era lipsă. Când vine necazul peste oameni, unii caută tovărășia altora. Se duc la biserică, la club, la crâșmă sau ies în fața porții. Alții se retrag în singurătate și numără fluturii. N-a fost un sceptic necredincios, ci un credincios rănit.

Îmi veți spune că Orfeu a pierdut-o pe Euridice pentru că s-a îndoit că ar fi în spatele lui și pe ultimul metru din Hades a întors capul să vadă dacă-l urmează. Orfeu a avut un cap frumos (de aceea l-au tăiat bacantele să-l aibă amintire) dar minte nu a avut. Dragostea se bazează pe încredere. Adică pe puterea de a nu întoarce capul. Trebuie să ”simți” că celălalt e acolo… Dar ne-am îndepărtat de subiect.

Și care a fost subiectul? Niciunul.

După 1600 de ani de la moartea lui Toma, portughezii au găsit în India creștini tomiți. Iar ei spuneau că nu tot ce zboară se mănâncă. De exemplu, avioanele…

V l a d i m i r _ P u s t a n