Binecuvântata Înviere – Alexandru Fintoiu

În dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, femeile au găsit piatra dată deoparte şi mormântul gol. Dezamăgite, în nici un caz nu se gândiseră la o minune ci la un furt. A trebuit ca îngerii să le amintească faptul că Dumnezeu face lucruri nebănuite. Mormântul gol era o binecuvântare.

Când în urma unor circumstanţe oamenii ajung să îşi rezolve problemele exact în ultimul moment, primul gând care le vine este că dacă nu era unchiul, notarul sau norocul rămâneau cu necazul. Abia mai târziu îşi dau seama, dacă îşi dau, că zeiţa fortuna nu există, doar Dumnezeu care este viu. Circumstanţa a fost binecuvântarea Lui.

Tendinţa omului este aceea de a vedea mai întâi, nu de a crede. Dacă te bazezi doar pe ce vezi ajungi să nu mai crezi nimic.

Duminică seara la biserică, Domnul a spus că a ascultat jertfele poporului care s-a rugat înaintea Lui şi că în România nu va fi război. Un înger al Domnului stă de pază zi şi noapte la graniţa ţării noastre. Nu o să vedem niciodată îngerul acela dar Îl credem pe Dumnezeu. Probabil tot un astfel de înger le-a transmis femeilor  că Domnul este viu. E o mare binecuvântare să primeşti veşti bune când nu ştii ce să crezi.

Dacă ar fi arătat la ştiri îngerul păzitor al graniţelor ţării n-aş fi crezut nimic. Dar Dumnezeu nu izbeşte privirile, ci inimile. Nu e nimic mai viu în lumea asta ca Hristos. Chiar dacă totul ar tăcea în jur, tot am auzi inima lui Dumnezeu bătând. Bate de grijă pentru noi iar cine nu crede asta e mort deja.

Cea mai mare binecuvântare din Univers nu se află nici la cruce, nici în mormânt, ci în cer. Hristos a înviat acum două mii şi ceva de ani şi continuă să fie viu şi astăzi. Mai viu ca oricând.

                                                                                                Alexandru Fintoiu