Editoriale-Cireșarii

  • Rugăciunea care face minuni – Alexandru Fintoiu

    Rugăciunea care face minuni nu primește încurajări de la alții. Rugăciunea care face minuni are proprie inițiativă. Te rogi știind că Dumnezeu te ascultă și va realiza în mod excepțional ceea ce Îi ceri.   Rugăciunea care face minuni se realizează cu credință. Dacă te îndoiești nu merge, trebuie să fii sigur că Dumnezeu îți […]

  • Păcatul gri. Superficialitatea – Nicolae Geantă

    „Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea…” (2 Timotei 3:5) Zilele trecute am fost întrebat de un reporter “de ce oamenii sunt superficiali?” „Pentru că lucrează cu jumătăți de măsură! Sau fără măsură!”. De aceea tot ce fac ei este de… formă! Și tocmai asta îl alarmează Pavel pe Timotei: „fugi de forma […]

  • Cheamă-L în ziua necazului – Alexandru Fintoiu

    Mulți oameni au necazuri. Unii încearcă să le rezolve singuri iar alții încercă să intre cu mașinile în stâlpi. Mai sunt și categoriile de oameni care vor să le rezolve cu ajutorul prietenilor, doctorilor, banilor iar uneori și cu Dumnezeu. Sunt anumite probleme pe care le poți rezolva până la urmă. Cumva noi oamenii o […]

  • Să fim oameni – Alexandru Fintoiu

    Dumnezeu a făcut om când toate erau gata. Cel mai greu lucru care se poate întâmpla în lumea noastră este să fii om. Cei din jur în general aleg să fie diferiți de proiecția ideală pe care Dumnezeu a gândit-o. Păcatul ne mușamalizează trăirile la nivel profund. Nu ne lasă să fim noi. Ca să […]

  • Păcatul roșu. Minciuna – Nicolae Geantă

    ”… știți că nicio minciună nu vine din adevăr” (1 Ioan 2:21) Unii au devenit specialiști. De mici. De țânci. Alții au devenit savanți în școală, alții în afaceri, în căsătorie! Și destul de des prin spitale. Iar câte unii chiar în biserici, ba chiar la… amvon! (Asta e cea mai gravă. Zmintește pe alții). […]

  • Să facem voia Lui – Alexandru Fintoiu

    Oamenii iau decizii ciudate uneori. În disperarea lor după mai bine se pripesc și apoi caută să repare tot ei. Dumnezeu ne privește de sus din ceruri și se miră că nu apelăm la El. Când am făcut o prostie, soluția este să ne oprim, să analizăm și să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne […]

  • Anotimpurile neslujirii – Vladimir Pustan

    O lamă de plug se poate uza în două feluri. În brazdă sau nefolosită sub streaşina casei. În primul caz va luci, în al doilea va fi ruginită. Viaţa oricum trece chiar şi când nu faci nimic. Hristos a blestemat un smochin care a refuzat să rodească în afara sezonului, pentru că nu e timp […]

  • Învățăm de la lăcuste – Alexandru Fintoiu

    “El șade deasupra cercului pământului și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui…” (Isaia 40:22a) Se zice că în antichitate, lăcustele erau considerate o pedeapsă de la Dumnezeu și aduceau spaima în rândul populației. Venirea lăcustelor era considerată sfârșitul lumii. Biblia face referire de câteva ori la lăcuste, amintindu-ne faptul că ele au fost […]

  • Păcatul albastru. Mânia – Nicolae Geantă

    „Dumneavoastră ați văzut vreodată farfurii zburătoare?”, e întrebat un pastor, bun amic de-al meu. „Nu”. „Eu am văzut de când m-am căsătorit”. Da, farfurii care zboară, uși trântite, ferestre sparte, scârțâit de roti, țipete… ca la italieni. Oameni iritați. Iritanți. Zgomotoși. Cu nările umflate (în ebraică se numește „alp”, adică „nas”). Ca Ștefan cel Mare: […]

  • Viața ca o floare-de-colț – Alexandru Fintoiu

    Viața noastră de creștini ar trebui să fie ca o floare de colț. Când o întâlnești, de la distanță, pare o floare normală, obișnuită. Din ce te apropi de ea, din ce descoperi complexitatea frumuseții ei. Avem nevoie să lăsăm descoperită frumusețea lui Hristos. El ne face ceea ce suntem. Floarea de colț e rară. […]

  • Scăldatul interzis – Vladimir Pustan

    ​Am crescut într-un sat purtat pe braţe de două crişuri. Crişul Negru şi Crişul Pietros au fost cele două ape care mi-au făcut copilăria mai frumoasă. ​Acolo pescuiam, acolo ne scăldam şi mi-aduc aminte că erau atât de curate încât cu ochii deschişi, sub apă, căutam agrafele pierdute ale fetelor. ​Amândouă apele au murit odată […]

  • Păcatul alb. Indiferența – Nicolae Geantă

    Am stat în parcarea bisericii 30 minute. Oamenii coborau din mașini, se uitau curioși spre mine și intrau în Casa de Rugăciune liniștiți. (A se citi indiferenți). În parcare eram eu, pastorul ce trebuia să predice. Dar la ușă era R. Un băiat de vreo 14 ani, cu 7 frați acasă și o singură bunică. […]